Monthly Archives: June 2013


ca Triunghiul Bermudelor e plin de pantofi si sandale

De mica m-au fascinat cartile lui Corut si toate nebuniile  cu mistere, conspiratii apocaliptice si extraterestri. Odata cu anii au venit insa si dozele de scepticism, linguritza cu linguritza, asa ca depasisem demult faza de naivitate in care credeam cu sfintenie in toate balubeniile lor.

Ateismul insa mi-a fost dat cu totul peste cap  ieri, intr-un magazin de  incaltari de mare cinste din buricul targului  numit mall. Acolo am  dat peste Triunghiul Bermudelor. Am calcat direct in el,  cu ambele picioarele.

Si a fost exact asa cum scria in carti: la inceput, totul parea normal. incaltarile aliniate pe raft, vanzatoarele uitandu-se nerabdatoare la ceas si cascand cu pofta, clienti intunecandu-se ;la fata cand desluseau indeaproape eticheta de pret.  Si, deodata , triunghiul s-a declansat. Sa fiu sincera si precisa, eu l-am pornit cand, senina, am cerut unei vanzatoare sa caute in depozit sau ce au ele acolo  un anume pantof, o anume masura.  Femeia a zambit, a luat pantoful si  dusa a fost. Triunghiul a inghitit-o cu totul.

Au trecut luni, anotimpuri. Au trecut ani, copiii mi-au crescut, s-au casatorit si au facut si ei copii la randul lor. Au cazut guverne, s-au  modificat granite, omul a pasit pe Marte si femeia tot n-a aparut.

Intr-un final, a aparut cu o cutie  pe care abia o tinea. era grabovita, adusa de spate, alab in cap si cu parul valvoi. Eticheta cu numele se facuse una cu ea, dar mi-am putut da seama ca era aceeasi femeie disparuta acum multi ani. ” Poftiti pantofii”, mi-a soptit ea,  tremurand din toate incheieturile.

Iau cutia si ii ridic capacul. este perechea de pantofi pe care o vroiam si, fericita, ii spun ca  vreau sa o platesc, dar in spatele meu, o voce  se aude: “fiti amabila, aveti sandalele astea si pe bej?”

Batrana se ridica cu greu si porneste.

” Nuuuuuuuuu! Nu plecaaaaaaaa!”

images

(poza de aici)

 

Dragoste la prima prosteala

Intotdeauna am fost de parere ca dragostea la prima vedere e nedreapta ca un accident de bicicleta. Se intampla intr-o fractiune de secunda si-apoi stai in ghips trei luni. Asa si cu dragostea la prima vedere: ai clipit o data si poc! Minim doua luni cu capul in ghips, recuperare la greu apoi cu oala de inghetata in brate si nici macar nu ai certitudinea ca o sa fii la fel ca inainte, ca nu  ramai cu vreun junghi care sa se activeze de sfantul Valentin.

Iubire, iubire, da’ sa stim si noi.  Treaba e serioasa,  se poate lasa cu verigheta pe deget si sechele pe viata, asa ca fa matalutza  un pustiu de bine si  cheama-ti si prietenii cu care o sa iesi la bere sambata seara. Asaa. Acum  aduna-ti toata familia linga tine, da, si matusa se pune la socoteala daca ai de gand sa-i ceri parerea cand o sa faci baie copilului pe care o sa-l ai. Nu, nu, nu trisa, pe mami a dumitale pune-o-n centru sa o vedem bine. Asaaa. Acum imbraca-te in treningul  in care ai de gand sa serbezi prima voastra aniversare si nu, nu suge burta. Buun. Umfla-ti putin obrajiorii ca sa ne putem imagina mai usor cum vei arata dupa  cinci ani si lasa-ti barba sa creasca masura” doua, trei zile”. Perfect. Trage-ti o canapea sub fund si un televizor in fata. Asaa. Ia vezi, e vreun meci divizia M? Super! Da-l tare!  Varu’ Costica, nu iesi din poza, dom’le, ca mai avem putin! Buuuun. Apoi, cu ochii in ecranul televizorului, repeta dupa mine: ” am uitat ca e ziua ta!”

Asa, frate!  In tot timpul asta, noi vom tine ochii inchisi ca sa nu stricam fenshuiu cu ” prima vedere”. Asa. Si acum ii deschidem si ne uitam bine.

 

 

 

 

 

 

ca despre sex, numai de bine

Alarma ceasului suna ca de pe lumea cealalta. E 6.30. Sar in picioare si dau cu capul in geamul uitat deschis de aseara. Racoarea noptii mi-a intepenit usor un umar dar inca nu ma decid la care parte a corpului sa ma gandesc ca ma doare. Ca prin somn nimeresc bucataria si frigiderul. Reusesc sa fac doua sandwich-uri  fara sa-mi tai nimic si bag  sandwich-makerul in priza. Alerg spre dormitorul copilului nr. 1 si dau usa de perete. Brusc sculat din somn, copilul nr.1 incepe sa planga. 6. 45. Reusesc sa linistesc copilul si incep sa-l imbrac . Un ciorap, doi ciorapi, “stai, ca nu vreau tricoul asta ca l-am purtat si acum o saptamana” .Fleosc.  6.50. Cu pretul unui intreg sifonier revarsat pe covor, in mijlocul camerei, cadem de acord asupra tricoului. 6.55. Trezesc copilul nr. 2. “Unde-i bluza? Nu, nu asta. Aia.” Care nu e. 7.05. Trag blugii pe mine si incep sa fac ghiozdane. “Asta-ti trebuie?” ” Nu, caietul ala verde”. “Care verde ca e 7 si 10 deja”. “Ala de la nasul tau, mama. Si scoala-l pe tata ca e tarziu”. 7.15. Una bucata sot sta cu plapuma in cap si se alinta. ” Cred ca am febra, nu pot sa-i duc eu, ia tu repede un taxi. Ia vezi, am febra mare?” Nu destul de mare dupa capul meu, dar promit sa rezolv si chestiunea asta cand ma intorc. Aproape omor o pisica navalind pe usa afara. Scap cainele afara pe poarta. Duca-se. “Mamaaa! Catelul! Daca moare?! Daca il loveste masina?!  Hai sa-l prindem! ” 7.35. Deschid iar poarta cu 15 kg de caine in brate si, fara sa ma vada nici copilul 1, nici copilul 2, ii ard un sut in cur sa se invete minte. Ghinion, m-au vazut. “Mamaaaaaa!”  Alerg cu doua ghiozdane in spate si reusesc sa opresc un taxi  sarind in fata masinii. Copilul 1 plange infundat de mila cainelui. Copilul 2 mataie ca are test si intarzie din cauza mea. Se opresc brusc amandoi si incep sa rada cu sughituri: “mama, esti praf, ai plecat in papuci! Ha ha ha!”  Descarc copilul 1 la scoala 1, descarc copilul 2 la scoala 2 si ma dau si eu jos din taxi. ca sa iau autobuzul inapoi spre casa.

8.15. ” fa-mi si mie un ceai!”

8.20 ” sufla in el ca frige!”

8.30. ” mai pune miere!”

8.35. ” mai incalzeste-l putin ca s-a racit!”

8.50 ” du-te la plafar si ia-mi tinctura de cai baltati si vaca roz! a zis mama ca ajuta!”

9.30 Ies pe usa. Ma duc la munca.

20.30 Vin de la munca. Vase murdare pana la poarta raiului. Umplu micuta masina de spalat vase sa-i dea Dumnezeu sanatate aluia de-a inventat-o. 20.35. “Mama, am o tema grea.” 20.40. “Mama, deseneaza-mi si mie capela sixtina pe un A4. Da’ te rog sa nu-ti bati joc! Si vezi ca mi-e foame!”

22.30. Rufe, vase, rufe. “Ce-i cu camasa asta aruncata pe jos? E murdara? O bag la spalat?” “Nu stiu, miroase-o si tu.”

23.35. Copilul 2 intra in bucatarie” Mama, eu cand am voie sa ma sarut pe gura?”

25.00. Aproape adorm in drum spre pat. Cu coada ochiului il vad: e odihnit, a dormit toata ziua.  Sclipirea din ochii lui ma pune in garda. Ma aplec si-i marai tandru:” daca-ti vine vreo idee mai devreme de 6.25, iti crap capul cu veioza”.

 

 

 

 

winter is coming sau mori

Greu de crezut, dar la  trei zile de la terminarea noului sezon  Games of Thrones,  nu toti colegutzii din creatie l-au vazut. Episodul acela, adica. Cel despre care nu e bine sa vorbesti. Pe ascuns, i se spune ” Penultimul”.

Ii recunosti usor, dupa  privirea lor inocenta, senina, nepangarita de atata sange  nevinovat varsat. Isi pazesc inocenta cu pretul vietii. Zambesc, sunt fericiti, pentru ei lumea nu s-a intunecat. Inca. Dar Winter is coming.  Un IT-ist ametit intra pe usa strigand ” baaai, de ce l-au omorat bai pe…” Este imediat doborat la pamant, cu gura infundata cu briefuri vechi.  Geme si se zbate, dar ” Inocentii” sunt nemilosi. Il tarasc si-l inchid in debara.   Invart cheia in usa si unul din ei o inghite.
Respira toti usurati, mai putin cel  care a inghitit cheia, dar nu pentru mult timp.  Pe usa intra o accounta micutza, inca traumatizata de  “Penultimul”. ” Doamneee! Ce epi…” apuca ea sa strige inainte ca o sageata de darts sa i se infiga intre omoplati. Nimeni nu a vazut nimic, nimeni nu stie nimic.  Cineva o ascunde in mocheta deasa.

“Inocentii” sunt incordati. Organizeaza paza la cele doua usi de acces in creatie. Pe masa lunga sunt aliniati leii, crestele, effieurile, goldendrumurile. E bine. Avem munitie pana  saptamana viitoare.

Un colegutz  baga precaut capul pe usa si intreaba timid:  ” pana la ce episod ati vazut voi?”

” Pana la episodul ” mori daca mai spui o vorba!” urla toti in cor.

“Penultimul” pluteste pe deasupra mesei lungi.  E parte din cei care l-au vazut deja. E in gandul si inima celor care nu l-au vazut. Stim cu totii ca e acolo, printre noi, dar nimeni nu sufla niciun cuvant.  Cat timp exista un singur om care nu l-a vazut, el inca traieste. Winter is coming! Da’o dracu de vara ca baga toate reluarile la TV. tumblr_mnugtcJh7T1qa4ihzo1_500 tumblr_mnugtcJh7T1qa4ihzo2_500 tumblr_mnugtcJh7T1qa4ihzo3_500 tumblr_mnugtcJh7T1qa4ihzo4_500 tumblr_mnugtcJh7T1qa4ihzo5_500 tumblr_mnugtcJh7T1qa4ihzo6_500 tumblr_mnugtcJh7T1qa4ihzo7_500 tumblr_mnugtcJh7T1qa4ihzo8_500( poza de aici)

 

ca Bocelli se serveste cu hot-dog si floricelli

Abia terminasem de spalat vasele ca ma suna o prietena: ” Am bilete la Bocelli! Hai!” . Hai deci, imi pun blugii de duminica, iau din mers poseta de carpa si ies vesela pe usa, cu oja sarita de la maldarul de vase proaspat spalate. ajungem , intram. ” avem locuri in primul rand!” imi flutura mandra ea biletele. ne apropiem de poarta si poc,  prima drama: concertul are loc afara, deci eu in tricou cu maneca scurta si ea in rochicioara- nu-i de bine da’ deloc nu-i de bine. a doua drama se consuma la punctul de intrare unde trebuie sa ma despart de umbrela mea cu buline model Mary Poppins. O las suspinand agatata de gard si intru. Pana la capat, odata vede fata vocea lui Bocelli. Ne indreptam tantose spre primul rand, privind cu dispret muritorii care vor sta hat, in spate. Ajungem la randul 1, numaram 1, 2, 3…. 11. Acolo se termina randul asa brusc, ca o poveste de dragoste in care el ii marturiseste ca nu se desparte de nevasta-sa. Ma uit la bilete, avem locurile 17 si 18. Ma uit la scaune, locuri nu. cum a zis o buna prietena, psihic, cerebral si emotional, locurile exista, dar fizic, material, adica sa ne indesam c****ile in ele, ciuciu. Problem, zic, si agat zambitoare o domnisorica cu o harta in mana. Daca nu e turist japonez, sigur e din echipa de organizare. ” Stiti, avem locuri, dar n-avem locuri” . ” Unde, susura domnisorica?” ” Acolo, unde sunt 14 milioane biletele, vorba coanei chirita, unde costa un loc din ala cat un cuibar mai mult decat un pogon de pamant”. ” Oh, ne pare rau, dar locurile erau prea laterale, nu se vedea bine scena si de aceea le-am desfiintat”. ” serios? Si nu poti sa ne pui doua scaune acolo, in margine de unde nu vad bine scena dar aud perfect vocea lui Bocelli? Ca zau nu ma intereseaza coregrafia lui. ” Nuu” susura micuta, ” va relocam”.” Hau, ce-i aia?” Relocarea, un cuvant frumos pentru o jumatate de ora de asteptat in picioare sa ne gaseasca alte locuri. la finalul asteptarii, am fost indrumate catre niste locuri mult mai laterale decat cele care existau psihic, dar nu si fizic si mult, mult, mult mai in spate. Bun si asa. Dam sa ne asezam, dar noroiul de pe scaune ne opreste. Stergem un sfert de ora scaunele cu servetele umede si, cu oja sarita si unghiile pline de noroi, ma asez pe scaun sa ascult niste opera, mama ei de opera. Pe langa noi trec domnisoare in rochii scumpe, de matase, cu barete si dantele. ne pufneste pe amandoua rasul cand le citim pe chip inocenta. In coltul din stanga sus se vinde sampanie in cupe. in cel din dreapta jos, hot-dog, popcorn si nachos. Cred ca revolutia anti-burgheza  o sa inceapa de la mijloc, din cortul cu coca cola. Frigul din ce in ce mai patrunzator ne face sa ne luam in  brate. Pauza 15 minute. Toata suflarea de acolo ofteaza: ooooh! o femeie se ridica si pleaca sa-si caute barbatul pe care i l-a rapit Relocarea. Nu s-a mai intors niciodata. Prietena mea pleaca, rapusa de frig. Neah, am rezistat eu o noapte intreaga la filmare  in parcul IOR, aici e joaca de copii. Cand  culoarea fetei mele devine vinetie, unor vecini de concert li se face mila si-mi dau sacul de plastic pe care stau cu fundul. Rup cu dintii o bucata din el si-mi var capul prin el. E perfect!Nessun dorma! Nessun dorma! Tu pure, o , Principessa…”Paranormal, in stanga mea, un tip rontaie floricele. In dreapta, altul musca dintr-un hot dog si mustarul ii curge pe barbie. Poate Andreea Bocelli canta in deschidere la La La Band. Sau poate dupa ce-si termina Angela Gheorghiu recitalul urmeaza un film de actiune si suspans. Ma chircesc de frig sub sacul  de gunoi. Printre randuri se plimba unul de vrea sa vanda inghetata. Mijto Bocelli asta.Pare un tip cool.

962064_10151607883514154_1513885659_n

 

ca in biserica e naspa sa barfesti

In biserica mica si afumata din miezul satului, doua batrane stau cu capul plecat si asculta slujba. ” Hristooos a inviat….”  striga din toti bojocii un preot mic, gras si rosu la fata, iar altul, mai tanar,  scutura cu putere cadelnitza ca pe-o patura plina de purici.  Una din cele doua batrane framanta in mainile muncite cate o batista cu care-si sterge, din cand in cand, ochii umezi. “Ia uite-o, fa, si pe asta,cum sta cu mainile la spate in sfanta biserica!” , zice ea. ” Care fa, aia de veni cu cracii goi la Inviere ca sa plece direct la zbantuiala? Asa, cu dumicatul de anafura nemestecat ?” ” Nu, fa, unde te uiti? Te uiti dupa popa al tanar sau unde te uiti? ” ” Cine, fa, io? Io ma uit in sfanta biserica, ca de aia am venit aici, nu sa ma uit la toate patzachinele. Hristooos a inviaaat din morti…”” Saracu’ parinte, abia mai canta! Bietu’ om, n-are grija deloc de el coana preoteasa, il lasa sa crape-n el pana nu mai sufla, sta sutana pe el ca pe umbrela!” ” Lasa fa, ca are el o cloanta de are grija de el, e he he” ” Nooo, fugi fa!  Care fa?” ” Aia mare a lui Piticu!” ” Aaa, pai cu aia se trage prin inel, ca nici cainii nu mananca ce baga aia in oala! Mi-a impartit mie niste coliva de sufletul lu’ ma-sa-mare si cat pe ce sa raman fara dinti in gura! Si-un colac sa dai cu el dupa dusmani sa le crapi capul in doua! “” pai da, fa, dupa noru-ta cu el!” Pufnesc amandoua in ras, dar se opresc brusc, indesandu-si in gura coltul basmalei. ” Hristooos a inviaat…fa ce bine ca mi-a ajutat Domnicu’ sa ma impartasesc si  de Pastele asta!” “Fa crestino, pupa poala popii si taci ca se uita toate cotofenele la noi! Hristooos a inviaaat…”

ca hairstylstu’ fara muza e ca lipitoarea fara ventuza

Saptamana trecuta am decis ca vreau o schimbare de look. Sa ma tund, mai precis. Decizia fiind deci de o importanta capitala, nu m-am dus la coltul strazii sa ma tund cu 10 lei, ci am apelat la un stylist. Si cum ador clientii care-mi cer creativitate, am vrut sa fiu si eu o data in viata clientul perfect. Asa ca m-am asezat pe scaun, i-am explicat artistului contextul si personalitatea mea si i-am spus increzatoare: “prietene, vreau spectacol in capul meu, crazy-wild-sexy” . In secunda aia am fost clientul perfect, visul tuturor hairstylistilor. rezultatul? O minunata si deloc surprinzatoare tunsoare BOB. Atat a putut artistul. Cred ca-i murise muza in ziua aia. Dumnezeu s-o odihneasca.tumblr_mjt6daXit81qza249o1_1280                                               (poza de aici)

ca sa traiti, explosive cardio se executa, nu se discuta!

Dimineata am vrut sa merg la ora de explosive cardio si am nimerit la antrenamentul puscasilor marini. In momentul in care era sa-mi pocneasca o vena m-am oprit un minut, dar antrenoarea era deja in spatele meu urland “Hai! Hai!”. ” Indurare”, am soptit cu ultimele puteri. “Ieri am fost cuminte, n-am mancat la KFC si merg cu bicicleta in fiecare zi! ” Hai! Hai sus piciorul! “. ” Sa va explic, zic eu, desi mi-as dori din tot sufletul, anul asta nu merg la olimpiada, poate la anul. Acum nu vreau decat un 34 la blugi si, daca mai reflectez putin, ma multumesc si cu 36.”
Cu ultimele puteri m-am tarat acasa si m-am prabusit in pragul bucatariei cu pisicile adulmecandu-ma nelinistite. In cadere am atins cu mana patrunjelul luat din piata si am rasuflat usurata- daca mor inainte sa fac ciorba, macar au astia ce sa-mi puna pe piept.       

images (3)

ca vrea un curs de machiaj-viteza

Am fost de curand la un curs de machiaj. Cu-toate-layerele-cu-toate-retusurile, o ora si jumatate. Acum intreb si eu, un curs de machiaj -viteza nu aveti? Unul care sa te invete cum sa-ti intinzi uniform cu degetele de la o mana fondul de ten in timp ce cauti cheile cu cealalta mana? Cu tips-uri gen cum sa folosesti dermatograful si rimelul in taxi fara sa ti le bagi in ochi la prima  frana? Si totul in maxim 10 minute cu tot cu curbe si semafoare? Sau macar unul in care poti trasa conturul buzelor perfect cu o singura mana, in timp ce cu cealalta bati un snitel? Ca ma gandesc din ce in ce mai serios sa-mi pun oglinda pe capacul aragazului.large                                           (imagine de aici)

ca vrea o camera secreta

 

Cand eram mica nu intelegeam rostul hotelurilor din Bucuresti. Gandeam eu,  cine ar vrea sa stea la hotel cand are casa in oras? Uitam insa de restul lumii care ar veni in oras cu diverse treburi sau probleme. Apoi, crescand, ma gandeam ca o camera de hotel este teatrul perfect pentru o scena plina de romantism, ca acelea descrise in romanele ieftine care se dau gratis cu ziarele cu tiraj deplorabil. Abia acum m-am prins la ce folosesc camerele de hotel: sunt refugiul perfect daca vrei un loc in care sa zaci singura intr-un halat pufos si sa butonezi telecomanda.tu cu tine, fara nimeni care sa vina cu ceva urgent ce trebuia predat acum o ora si de care depinde pacea mondiala si nucleara, fara nimeni caruia ii e foame/sete/ nevoie de ceva de la tine, fara nimeni care sa te intrebe ceva. Ma bate gandul sa iau o camera candva, dar tare mi-e teama ca o sa-mi ciocane camerista la usa sa ma intrebe nervoasa ce dracu fac cu pizza aia de nu mai e gata odata.

pizap.com13794471246564

Next page →