Monthly Archives: June 2013


ca-ti zic adio, Jamie Oliver!

Dragul meu Jamie Oliver, cu durere in suflet trebuie sa-ti spun ca relatia noastra de iubire nu mai are niciun sens acum. Dupa ore minunate petrecute cu tot felul de retete in fata, de la cele inocente precum pasta al forno con pomodori e mozarella la cele mai perverse ca gelato con olio e sale, trebuie sa ne despartim. Iti multumesc pentru clipele minunate si cuvintele frumoase precum pancetta, peposo si vignole, dar ce rost mai are totul dupa ce-ti rasuna dureros in urechi ” auzi, bai, da’ tu o ceafa d-aia cinstita cu cartofi prajiti nu mai stii sa faci?!”

WKA_PASTA_APR-1-of-6                                             (poza de aici)

ca masina timpului da in marsarier

Inventati, va rog, masina timpului. Nu vreau sa ma intorc in timp sa-l cunosc pe Iisus si nici sa merg la un concert Beatles. Nope. Vreau doar sa ajung in camera in care primele feministe au pus la cale egalitatea femeilor cu barbatii. Sa le dau un cap in gura sau macar un sut intre picioare, doar asa, sa fiu sigura ca nu-s barbati. Ca am o banuiala ca tot feminismul asta e un complot masculin. Parca-i si vad stand la bere cu trabucul in coltul gurii: ce dracu’ facem cu femeile astea ca ni se suie in cap. Deschide-le usa, du-le flori, ridica-te de pe scaun cand pleaca ele. Bai c**ie, am o idee, bai, hai sa le facem egale cu noi. Na.

2646891177_72540c60cb_o                                     ( imagine de aici)

ca frumosul din Padurea Adormita nu trebuie trezit

Unul din basmele  cu care am crescut, ” frumoasa din padurea adormita” a fost scris, bineinteles, de un  barbat.  Sunt sigura ca basmul a fost scris cand autorul avea frumoasa varsta  de 40 de ani, si ca, de fapt,  se numea ” frumosul din padurea adormita”.  Cu insight si inspirat, ov corz, din  experienta personala a autorului care-si traia criza de 40 de  ani.  Da, in premiera mondiala si universala, tin partea barbatilor! Criza de 40 de ani:”, e de  fapt,” trezirea de la 40 de ani”. Loviti in tinerete de un blestem cu autoare necunoscuta, barbatii adorm, precum frumosul din padurea adormita si, asa, in somn, cataleptici, se insoara, fac copii, duc gunoiul, bat covoare, cumpara tampoane si pampersi si, la 40  de ani, se inteapa in jucaria copilului aruncata pe jos si se trezesc. Se uita in jur, nu recunosc nimic,  isi fac bagajul si ies pe spre usa mormaind ” Huh?! eu?!  Eu vanez…eu agat… eu fete…eu bere… eu meci… eu shaorma…”

125234337_f592443f3e_o                                             ( poza de aici)

ca asta e true story

O femeie disparuta  de cateva zile a fost  gasita moarta in casa, sub un munte de rufe necalcate. In timp ce familia o credea la munca iar colegii o credeau acasa, femeia zacea fara suflare chiar in casa, printre picioarele familiei. Din primele cercetari reiese ca femeia a fost atacata de o camasa de in la iesirea din baie. desi  a opus rezistenta, dupa multe lovituri primite in cap de la un set de prosoape,  femeia a fost doborata de doua cerceafuri pentru pat dublu si si-a dat ultima suflare sugrumata de cracul unei pijamale. Indurerat, sotul femeii nu intelege cum de s-a intamplat asa o tragedie. Desi a vazut ca mormanul de haine necalcate se zbate si striga dupa ajutor, cum nu se apropiase niciodata la mai putin de doi metri de o asemenea creatura, a crezut ca asa e normal si  ca mormanul hidos incepe sa se transforme de unul singur in camasi calcate si puse pe umeras. True story. Sa mor io.
images (4)

 

 

 

ca se fac inscrieri la scoala de agatat si bune maniere

 

Cica unii au deschis un fel de scoala, training, adica sa ajute barbatii sa agate mai usor femeile. Costa in jur de 100 de euro sau cam asa. Pai  zic sa fac barbatilor un pustiu de bine si sa le spun  cum e cu coachingul de agatat. Pai dragul meu, generic vorbind, bineinteles, iata ce te sfatuiesc: primul pas in combaterea timiditatii este sa scapi cat de repede poti de cimpoiul pe care-l numesti dragastos  burta. Al doilea pas care sa te ajute sa treci mai usor peste frica de esec ar fi sa nu te mai scobesti in dinti dupa ceafa de porc cu cruciulita pe care o porti la gat pe lantaul de aur.De mare succes  in regasirea barbatului cuceritor din tine este sa scoti camasa din blugii suflecati pana-n gat si sa-ti  arunci toti ciorapii albi din casa. Si daca uiti cuvantul ” papuse” si rezisti fara sa claxonezi la vederea unei perechi de craci,  esti aproape Casanova. Iar  examenul de final de curs ar fi “cum arata o floare si la ce foloseste ea”.

 

Io zic sa invatati repede pana nu apar unele cu un  coaching care sa invete femeile sa reziste la vrajelile barbatilor. Ca era o legenda odata despre cum, in replica la cursurile de selling creative work din agentii, o celebra multinationala, nu spun cine, platea angajatilor cursuri care sa-i invete sa combata argumentele creative ale agentiei. Deci se poate.

 

4397846699_b16b2a84af_o ( poza de aici)

 

 

Run Foresta, run!

Se cununa roaba lui Dumnezeu Eaaaaa cu robul lui Dumnezeu Eeel, cu mama lui care suna de 37 de ori pe zi sa intrebe ce ai gatit si ofteaza din toti rarunchii de cate ori, usor abtiguit, pretiosul  fiu te pisca tandru de fund, cu tatal lui care de cate ori linge un pahar de vin intreaba daca mireasa a fost fata mare, cu cele doua matusi care se stramba de cate ori vin in vizita neanuntate si nu-si vad pe peretele tau tabloul de familie dat cadou cu  mare pompa, cu cumnata care se bosumfla ca nu i-ai observat  rochia aia noua pe care a dat juma’ de leafa, cu buni care toarna pe ascuns ulei in cratitele tale cu mancare ca asa stie ea, de pe vremea belsugului si a ficatului sanatos, cu cumnatul de 11 ani pe care trebuie sa-l tarai cu tine in fiecare concediu,  cu hainele care asteapta sa fie mirosite ca sa li se decida soarta: umerasul sau cosul de rufe murdare, cu viermii pentru pescuit care se tolanesc nonsalanti in frigider langa spuma ta de ciocolata, cu adidasii de fotbal cu baietii intre blocuri, cu lita ascunsa in biblioteca intre carti ca de, poate ne trebuie vreodata 3, 5 cm de lita, cu vaietele mortii cand minunatul face 38 de grade febra, cu cainii lui pe care toata lumea ii iubesti dar numai tu, aia rea care iubeste doar pisicile, le cumperi mancare si frontline, ii vaccinezi, ii duci la doctor cand sunt bolnavi, ii scoti la plimbare si le strangi cacatii, cu toti prietenii care vin la gratar ca de, ai curte, si ii uita Dumnezeu la tine pana la 4 dimineata, cu farfuria lasata pe masa la doar 1, 5 m de chiuveta, cu matura, tigaile si oalele, amin.  Asa ar trebui sa sune slujba la biserica, la nunta. Ca sa stie roaba lui Dumnezeu in  ce se baga si, poate, daca lungim astfel putin slujba, ii mai dam o sansa sa-si dea singura doua palme, sa se trezeasca si sa o rupa la fuga sa o rupa la fuga unde vede cu ochii.

Run, Foresta, run!

Running-Bride5

ca vrea o oglinda pentru barbati

Femeia se invarte ca un titirez in fata oglinzii. Isi tuguie buzele nemultumita si o umbra i se asterne pe chipul frumos. Isi ridica putin bluza si-si priveste abdomenul suplu. Incrunta sprancenele: cele doua masline puse in plus in salata de la pranz incep sa se vada! Parca se contureaza, asa, perspectiva unui colacel! Gata, de maine sta si la ora de cardio, si la aia de pilates. Se ridica apoi pe varful picioarelor, stand pe niste tocuri imaginare. Fundul bombat parca nu mai e asa bombat, parca a inceput sa se lateasca, uite, aici, se vede deja. apuca centimetrul cu mainile tremurande si se masoara: o da! are cu 0, 5 cm mai mult decat azi dimineata! Isi ciupeste pielea de pe coapse dar nu se vede nimic. Insista, strange mai tare si iata! Isi inabusa cu greu un tipat de disperare: incepe sa apara coaja de portocala! Trage cantarul de farmacie spre ea si se urca pe el. lacrimile incep sa-i curga pe obraji: s-a ingrasat cu 4 grame!
Se priveste apoi din profil, din fata, din spate. Se decorporalizeaza si-si priveste de sus corpul: un fir de par alb si-a facut deja aparitia! Femeia lesina!

Barbatul trece prin fata oglinzii si se opreste brusc, incantat de ce vede. isi ridica tricoul, isi bate burta crescuta din greu cu bere si mici, isi freaca ceafa dubla si zambeste multumit: e frumos! e atat de frumos incat nici macar oglinda nu-l poate cuprinde! ragaie fericit si se rasuceste stanga-dreapta: “oglinda-oglinjoara, bai nene bai, ce superb, ce adonis si apollo si campion de  meciuri polo sunt, nene!”

Vreau si eu o oglinda din aia in care se uita barbatii.

large                                  ( poza de aici

ca a fost la Antipa dar nu a vazut fluturii

Recunosc, am mers la Antipa cu prostii si prejudecati in cap. M-am mai intersectat cu expozitia The Human Body acum vreo trei ani, parca, in Viena, dar ideea de a o vizita a ramas doar o idee. Ca pe toti oamenii care iubesc viata, ma inspaimanta moartea. Expozitia de la Antipa, insa, nu are nimic de-a face cu moartea. Este plina de viata: sunt copii care privesc uimiti, cu ochii mari exponatele, de adolescenti care-si dau coate si se hlizesc, de oameni care vin sa se descopere dintr-un cu totul alt unghi.
Am plecat de acolo fascinata de ce am vazut , usor ingandurata si usor nelamurita. Am vazut fiecare oscior, fiecare nerv si fiecare vena a mea chiar acolo, in fata ochilor mei, am inteles de ce ma doare fiecare muschi dupa ora de cardio, am inteles de ce nu pot manca un tort intreg la o masa desi mi-as dori uneori sa pot face asta, am vazut corpul uman felie cu felie, os cu os, vena cu vena dar ceva tot nu am inteles: unde stau fluturii din stomac?

si un sfat zic eu, bun: daca vrei sa te lasi de fumat, viziteaza expozitia.

3930260354_148d1da8de_opoza de aici

ca apocalipsa vine dupa ce pleaca nevasta

4 zile de cand a plecat in delegatie. jurnal stelar de bord.

” Cu mainile tremurande caut prin sifonier ultima pereche de ciorapi curati. O iau, o strang la piept cu lacrimi in ochi, de maine va trebui sa umblu in cosul cu rufe murdare. Adulmesc ultima camasa imbracata azi, daca o scot pe balcon peste noapte, supravietuiesc si maine in ea. Un copil sughita de atata plans undeva prin casa. Rascolesc toata casa. Caut sub pat, caut in servanta, in masina de spalat. Nu-i. verific ultimul loc in care l-as fi cautat: dormitorul copilului, dar mirosul de pampersi neschimbati ma loveste in fata. umezesc o batista si asa, cu ea la gura, intru. Copilul este, surprinzator, asezat in pat. Parca a mai crescut de cand l-am vazut ultima oara. Dau sa il ridic, dar un alt tipat de copil ma opreste. La naiba, uitasem ca mai am unul! Cel de-al doilea copil tipa: ” mi-e foame!” . Doamne, unde e bucataria? Ma iau dupa mirosul sacului de gunoi de sub chiuveta si o gasesc. Intru cu frica, precaut- daca ma ataca ceva din maldarul de vase nespalate? Tot efortul asta imi face sete,asa ca dau drumul la apa si caut un pahar. O cana. O lingura. Ceva. Nu gasesc, asa ca fac palmele caus si beau. Cu setea stinsa, deschid frigiderul. Si il inchid repede. Cineva sau ceva a murit in el, sunt sigur.
Amandoi copiii plang in cor. Sunt confuz, sigur am eu doi copii?
Ma impiedic de pantofii aruncati prin casa si ma intind cu ultimele puteri sa iau telefonul. Dau doua telefoane- unul la pizza delivery si altul la mama. Apoi inchid ochii, asteptandu-mi senin sfarsitul. Sau nevasta din delegatie.

tumblr_m8qnywPWEg1qza249o1_1280                                         ( poza de aici)

ca i se mai spune si Lara Croft de Dijon

De cate ori intru in supermarket, in drum spre casa si in mare graba, ma simt ca Lara Croft. Cu mica diferenta ca nu ma agat de liane ca sa pendulez intre raftul cu faina si congelatorul cu inghetate si nici nu sar de pe frigiderul cu racoritoare direct la casa. Dar, de cate ori pasesc inauntru, pasesc intr-o noua aventura: raftul cu mancare de animale a disparut, zona cu detergenti s-a mutat in locul celei cu fructe si legume care e acum in locul rafturilor cu conserve care rafturi…aaaa… sunt acum unde erau inainte lactatele. Borcanelul cu mustar de dijon pentru care m-am aventurat in acest quest devine mai greu de gasit decat sfantul graal. Scot harta, scot busola, leg conversatii lungi si prietenoase cu angajatii si sfarsesc prin a le asculta confesiunile si a le da sfaturi de viata, dar nimeni nu stie unde-mi pot gasi borcanelul cu mustar. Timpul ma preseaza, in cateva minute bate miezul noptii si magazinul se inchide, asa ca incep sa alerg printre rafturi. Il urmaresc pe seful de magazin, il rapesc si-l torturez crunt pana cand aflu tot: “faci 5 pasi in fata,auuu, nu da, astepti rasaritul si unde pica raza de soare, e intrarea secreta. Ai mila, sari de 3 ori pe patratica de gresie, impingi raftul de paine si, in spatele lui, e comoara: borcanelul cu mustar”.
Il las in viata si ma indrept glorioasa spre casa, platesc si ies, urmarita de ochii mijiti a ciuda ai angajatilor: “hmm, ai reusit si de data asta, ai invins, dar stai sa vezi ce-ti pregatim maine”.
Ies. In urma mea, magazinul se inchide si, in spatele usilor, rafturile incep din nou sa se mute.

4794493355_a6b007e609_o

Si un mic pont- produsele cu preturi mici nu sunt niciodata asezate la vedere si la indemana. cautati-le pe rafturile de jos.

Next page →
← Previous page