Monthly Archives: July 2013


ca Rammstein e treaba nemteasca

La Rammstein trebuia sa vii cu cel putin 3 ore inainte. O ora stateai la coada la fise, o ora, la coada la bere si, putin mai tarziu, inca o ora la coada la WC. Intr-o mare de negru, m-a  nedumerit un pic culoarea bratarii de acces: roz turbat, dar totul a fost clar  cand a inceput concertul: se asorta cu bundita roz in care a aparut solistul pe scena.

Neamtu’-i neamt si-n blana roz, asa ca la  9.15.00 a inceput concertul. Pe scena, unul  care sigur a scapat aseara in cefe de porc si papanasi cu dulceata incerca din rasputeri sa-si spele pacatele. Si ca sa piarda nicio secunda, canta mergand pe treadmill intr-un combinezon de fas cu sclipici. Afara, 45 de grade. Pe scena, unde era el cu flacari de jur imprejur, cel putin 65 de grade.

La un moment dat au adus pe scena un cazan urias. Poporul obisnuit cu fasolea romaneasca la orice adunare populara a frematat putin, dar cum bucatarul care canta la iatagan manjit de sange din cap pana-n picioare nu parea prea prietenos, oamenii au inghitit in sec si-au spus nevestelor din dotare sa le faca maine o ciorba de fasole. Si gata.

Atata s-au jucat cu flacarile oamenii aia pe scena ca pana la urma au reusit sa-l parleasca pe unul. La un moment dat, unul langa mine a urlat scurt  si s-a prabusit la pamant, zvarcolindu-se. Nu l-am cautat in buzunare, dar sunt convinsa ca era pompier.

Cum in aceeasi locatie am indurat un frig crunt la concertul lui Bocelli (aici am povestit pe indelete http://adelaspune.ro/?s=bocelli&submit=Search), ma gandeam ce buni ar fi fost atunci baietii astia cu  aruncatorul de flacari. Si de-ar fi stiut romanii ce fac baietii astia pe scena, sigur veneau care cu o frigaruie, care cu o tulumba de carne pentru saorma. Si cred ca mergeau atarnati de bara de sus si niste pui. Iar daca stateai in fata puteai sa vii si cu un purcelus de lapte in protap ca plecai cu el  numa’ bun  si crocant.

Altfel, concertul a fost incredibil! Si tot show-ul,  impecabil! Treaba nemteasca, mama lor de nemti!  L-as mai vedea o data, dar mai la iarna oleaca. De Ignat ar fi perfect, zic.

IMG_0709 IMG_0698 IMG_0701

 

ca lupii nu-s catolici si constantenii nu-s romantici

Am aflat ca lupul este singurul animal care ramane cu sufletul pereche toata viata. Si culmea, nu e catolic.  Desi e discutabila treaba asta cu sufletul pereche, mai ales in cazul unui patruped cu instincte primare, explica multe. In primul rand explica de ce sunt lupii o specie pe cale de disparitie. Pai e usor de inteles,  dupa zece ani cu aceeasi lupoaica si 20 de randuri de lupusori fatati si alaptati, e posibil ca lupul sa aiba oaresce retineri la haulit. Apoi, explica  urletul ala de-ti ingheata sangele in vine. Io cred ca lupoaica urla  in halul ala. Si cum sa nu urle, saraca, daca a plecat si ea sa-si coafeze blana si cand  s-a intors acasa a gasit lupusorii flaminzi si plini de pipi si lupul al mare era la bere cu alti lupi? Si mai esti si toata viata legata de el, adica n-ai nene ce face, asta-i lupul, cu el mori de coada. Noo, pai sa nu-ti vina sa urli? Hauuuuuu.

Fara legatura cu subiectul, era un banc cu un taran care venise in targ cu o vaca slaba, ogarjita, vai steaua ei. Si se opreste unul si-l intreaba” auzi, bade, vaca asta a matale da lapte? ” ” Nu da, fir-ar ea a dracu’sa fie de gloaba”, raspunde taranul. “Da la caruta trage?” insista ala. ” Nu trage , fir-ar ea a dracu’ de slabatura”. ” Da’  de carne e buna?” insista omul. ” Nu e buna, ca e batrana, fir-ar ea a dracu’ de baba”. “Pai si atunci de ce-ai adus-o bade la targ?” intreaba ala nedumerit. ” Asa, ca s-o fac de rusine”.

Asa si cu concursul  care l-a premiat pe unul de are cel mai mic penis, dar sta bine cu self-esteemu. E un concurs util pentru noi, femeile, si cred ca ar fi  bine sa publicati nu numai poza castigatorului, ci primele zece locuri macar.

1005442_563471477063299_237413082_n

 

In alta ordine de idei, am cautat zilele trecute o florarie in Constanta de m-am plictisit. Am scos harta, am scos busola, am torturat taximetristii ca sa ne spuna. Eram ca  intr-un quest in care mai aveam putin si cautam petale de flori cazute accidental ca sa gasim o belita de florareasa cu cinci fire intr-o galeata. Probabil constantenii nu sunt de fel firi romantice. Sau poate locatia le permite sa cucereasca o fata fara sa ii arate macar o coada de floare. O duc la plimbare pe malul marii, uite luna, uite valul, uite parararamparul.

Bine,  domnului din imagine ii recomand sincer o florarie.

ca prietenii adevarati pe Facebook se arata

Dragi prieteni care incercati sa va promovati in social media in general si pe Facebook in particular,  cred ca ati avea mai mult succes daca ati verifica inainte macar asa, de bun simt, profilele alora de vreti sa va citeasca ofertele.

Asadar: draga Bijuterii de Lux, ultima oara cand m-am uitat in oglinda nu eram nici europarlamentar, nici vreo regina a asfaltului. E drept ca am sapat acum doua zile in curte ca sa pun o tufa cu flori, dar n-a tasnit petrol din groapa. Eu mai insist, mai sap si maine si daca nu iese petrol, poate dau macar de-un cufar cu lingouri. Si promit sa-mi cumpar maine bilet la loto.

Mai departe: draga Bone pe Net,  eu mi-am indeplinit cam demultisor datoria catre tara si societate, daruind patriei  doi vajnici adolescenti. Cum am inceput sa le fac educatie sexuala de cand au inceput sa gangane ” tzatze” si ” cur”, sper din tot sufletul sa nu ma imprietenesc cu tine in urmatorii 7 ani. Cererea ta de prietenie imi da fiori reci pe sira spinarii si  ma face sa intru cu frica in Ikea unde in fiecare zi e conventia gravidelor.

Draga Noi Doi,  cum suntem Noi Doi de 20 de ani, cererea ta de prietenie nu ma atinge. Daca te numeai Noi Trei, da, poate mai stateam de vorba. Dar nu acum, ci mai la primavara  ca vreau sa-i fac sotului un cadou mai special de ziua lui.

ca inspiratia vine la drum lung

Ma intorceam zilele trecute de la niste filmari si aparitii in emisiuni. In masina, soferul, eu, Andrei Leonte si inca doua prietene cu care lucram. Cum aveam in fata un drum  de cel putin trei ore, hai sa facem versuri pentru noua piesa. Hai. Si incepem. Eu, pe scaunul de langa sofer.

” ma minti in fata si spui ca ma iubesti”

Domn sofer imi arunca o privire laterala.

” te ascunzi de mine cand te-ntreb cine esti”

Soferul incepe sa pufneasca ca un ceainic pe foc.

” Te-am vazut pe strada cu un alt barbat”

Privirea i se intuneca. Isi scoate tigara electronica sau ce minciuna de tigara e aia si incepe sa pufaie nervos.

” m-ai inselat  si te-am iertat”

Cu coada ochiului il vad pe domnul sofer cum strange mainile pe volan.

” si-acum ma lasi pentru prietenul meu, al meu, al meu”

Aici domn sofer isi ridica periculos mainile de pe volan si urla:

” D’apoi, doamna! Fir-ar ea a dracu de c***a! Pai  cum, doamna! Ea nu ma mai iubeste, ma minte ca o nenorocita, o prind la brat cu alti barbati, ma inseala cu tovarasul meu si eu sa o iert??!! Pai ce sunt eu? Crucea Rosie?”

:))))))))))))))))))))))))))))))))))))

Mai jos, cateva poze de pe unde am fost.

IMG_0506[1] IMG_0485[1] IMG_0472[1] 66741_394024604042484_1902969934_n

ca pana la Dumnezeu te scot din pepeni sfintii

Azi m-am dus la un liceu sa-mi inscriu copilul. Am stat  aproape o ora afara, la coada, in soare si caldura pentru ca bodyguarzii – pe cine or mai pazi ei in vacanta dracu’ stie- aveau ordin clar sa nu lase oamenii inauntru. Ca poate dadeam o bomba, ca poate atacam secretara cu capsatorul, ca poate unul din noi mancase fasole cu o seara inainte si era o bomba cu ceas. Ma rog, eram periculosi. Cat am stat, am legat la coada prietenii si am dezlegat logodne, ne-am povestit si ne-am impartasit  secrete de viata, cu totii de-a valma: parinti veniti sa-si inscrie copiii, adolescenti veniti sa-si ridice diploma de bacalaureat, oameni cu tot felul de alte cereri de adeverinte si transferuri.  Nu eram multi, dar de  fiecare data cand duduile din secretariat eliberau cate un act,  inventau papirusul. Altfel nu-mi dau seama de ce dura  20 de minute sa elibereze o adeverinta.

La 11.45, cand mai aveam un singur parinte in fata, bodyguardul ne-a anuntat oftand ca ” doamna secretara s-a incuiat si nu mai da drumul la usa” . Aoleu, daca i se face rau? Daca isi taie venele? daca bea niste agheazma? S-o salvam , zic, si ma proptesc cracanata in fata usii, declarand: ” eu nu ma misc de aici pana nu imi inscriu copilul la liceu”.

Bodyguarzii se panicheaza usor si  ii ciocane in usa, apoi imi traduc mormaitul de dincolo de usa: ” zice ca are pauza de masa de la 12 la 12 jumate”.

Ma uit la ceas. E 11. 47.

Perfect, zic, sa dea drumul ca are timp destul sa ne inscrie pe toti.

Bodyguardul, acest  facator de pace, ciocane iar timid, apoi imi traduce raspunsul: “Zice ca ii e foame”.

No shit. Si ce sa facem , sa intepenim toti in loc si sa asteptam sa-si calmeze glicemia?  Si mie mi-e sete si foame si draci si fac si pe mine asa ca sunt mai tare ca ea. Scot telefonul si incep sa ma agit cu voce tare: ” Ia sa vad eu unde e afisat programul, sa-l fotografiez si sa-l trimit la inspectorat! Ce, e lauza? Are pauza de alaptat?”

La auzul vocii mele ridicate, iese Dumnezeu in persoana: SECRETARA. Nu pare deloc anemica si-i apreciez rapid stratul protector de pe cur, apoi declar linistita ca are rezerve sa supravietuiasca si unui razboi mondial. Se uita la mine si porunceste: Haideti! Ca vad ca aveti gura mare! 

Eu fac pe proasta si spun: dar stiti, ei au fost in fata mea! si ii trag si pe ceilalti doi parinti de mana cu mine in secretariat. Acolo punem toti trei dosarele pe masa si asteptam cuminti, aia doi, usor pititi dupa mine. SECRETARA se uita la mine cu ochi milogi si umezi, de caine batut si scos in ploaie: Dumneavoastra chiar nu vi se face foame la  munca?

Imi amintesc pranzul de ieri-un picior de pui rontait intre etajul 4 si parter, in drum spre un meeting si ranjesc: Eu sunt ginecolog, doamna! Cum ar fi sa veniti la   mine in cabinet pentru un consult si eu sa ma opresc pentru un brunch cat sunteti cocotata pe masa? Huh?!

Tace. Probabil incearca sa vizualizeze situatia.

Ia repede cele trei dosare de inscriere, le verifica, apoi ne pune sa semnam. In total, trei dosare, un minut si 20 de secunde.

De acasa ma suna ca aproape am dat foc uitand un pui in cuptor.

Ametita de stat in picioare si de foame, ies afara si ridic ochii spre cer sa ii mai pomenesc inca o data stramosii pe linie materna  si iata ce-mi vad ochii:

IMG_0444

 

E clar, pana la Dumnezeu te scot din pepeni sfintii!

 

 

ca mi-as duce non-pisica la Ham Fest

Am o potaie  de curte galagioasa si vesela, adunata de pe strazi acum cativa ani. E prietena matzelor si  toata ziua latra mustele care-mi sar gardul. Pentru o non-pisica e  super simpatica si are ochisorii milogi.  Desi toata curtea e a ei, ochisorii aia milogi ma conduc la poarta de cate ori ies din curte si-mi cer sa-i scot si pe ei la plimbare.  Pentru ca nu reusesc niciodata sa-mi fac timp sa o duc in parc, azi sau maine vreau sa ajung cu ea la Ham Fest ( Str. Barbu Vacarescu 162-164, la Planeta Ham Ham).

Organizatorii pregatesc pentru participantii la eveniment si “insotitorii” lor,  jocuri si concursuri distractive cu premii surpriza, dresaj, spatii pentru shopping, ateliere creative pentru copii si momente speciale pentru adulti.  Intrarea este gratuita si daca n-aveti caine, se rezolva ca au ei de  de dat spre adoptie cele mai blande si mai iubitoare non-pisici.

Gasiti aici mai multe informatii despre eveniment.

ham-fest-300x111

 

ca as vrea sa stiu sa fac fotografii extreme

Pentru ca sunt  deja celebra pentru fotografiile mele miscate si blurate ( prietenii  stiu:)), mi-as dori sa invat sa fac o poza clara, fara ochi rosii si burice de degete pe ecran. Si ca sa duc experienta la extrem, mi-ar placea sa  merg  maine la Cluj, la seminarul de fotografie extrema tinut de Misu. Sau Mihai Stetcu,  daca vreti sa-l cautati pe Google.

Misu este fotograful Antenei Group si Fotograf oficial Red Bull si un om tare fain.

În cadrul seminarului, Mihai va împărtăși experiența sa ca fotograf de sport extrem. Așadar, timp de trei ore, va prezenta toate aspectele pregătirii unui shoot, de la studierea sportului, discuția cu atletul, scouting de locație, până la echipamentele și proviziile necesare. Mai mult, Mihai va vorbi despre un subiect mai puțin abordat, dar foarte important: măsuri de siguranță.

Pentru a afla mai multe despre seminar, puteți să-l contactați pe Mihai Ștețcu pe Facebook sau răsfoiți portofoliul său extraordinar aici.

Mihai-Stetcu

ca mi-ar placea sa ascult jazz diseara

Intotdeauna am fost de parere ca omul, cat traieste, trebuie sa invete si ca o zi in care nu ai invatat nimic si nu ai aflat nimic nou, e o zi pierduta. Asa ca am inceput sa-mi fac o lista cu  experiente pe care as vrea  sa le traiesc,  chestii nestiute pe care as vrea sa le stiu , sa le invat, abilitati pe care as vrea sa le dobandesc, oameni  cu care as vrea sa beau  o cafea si locuri in care e musai sa ajung, orice ar fi.  O lista cu momente pe care le-as vrea in sufletul si mintea mea, cu amintiri din viitor.

Intotdeauna m-au fascinat oamenii care iubesc jazz-ul si care, sunt convinsa, au o coarda in plus acolo, in adancul lor care-i face sa rezoneze atat de puternic la acest gen de muzica.  Recunosc, nu am fost niciodata la un  concert de jazz, dar la fel de bine recunosc si ca mi-am dorit dintotdeauna sa fac asta. Iar diseara am ocazia perfecta:  repetitia cu public pentru concertul de  duminica de la Mogosoaia.

Incepand cu ora  8, la Jazz Book ( str. Carol Davilla nr 1), super experienta cu

Mircea Tiberian – pian

John Betsch – tobe

Michael Acker- contrabas

Ioana Craciunescu – voce

Intrarea este libera. 38826

 

 

Miss Cratita si Miss Bomba

Cu siguranta o femeie si nu un barbat a inventat concursurile de miss. Daca le nascocea un barbat, nu ar fi fost concursuri  de frumusete, ci de invartit cratita si matura: Miss Cratita si Matura.

De cand ne cresc urechile in burta mamei  ni se spune cum ca trebuie sa fim gospodine. Incomparabil mai mai mult decat ca trebuie sa invatam, de exemplu.  ” Scoate si tu farfuriile din dulap ca trebuie sa te inveti gospodina”, ” strange si tu resturile ca esti fata si trebuie sa te inveti gospodina” cred ca rasuna multora in urechi.

Pe la 18 ani, aflata in  vizita la casa de vacanta a unui baiat, am fost rapita din curtea umbrita unde stateam la taclale si dusa in bucataria de vara, ” la femei”. Mi-a fost pus repede un cutit in mana, mi-au varat sub nas tocatorul si un crampei de varza. Cum am ratat la milimetru sa fac o gustoasa salata cu degete, mama baiatului care ma urmarise in tot acest timp, a tatait din buze, nemultumita. Mama dansului profesoara fiind. ” Tz tz tz, nu prea esti gospodina”. Am ridicat din umeri, coplesita de vina. Trebuia sa o anunt pe doamna profesoara ca nu intentionez sa ma marit in urmatoarea saptamana, iar cu fii-su, nici atat, dar la 18 ani nu ai atat tupeu decat daca esti fiica lui Chuck Norris.

Doi ani mai tarziu, marcata de aceasta lipsa a mea si fiind invitata la ziua prietenului meu de atunci, cum parintii plecasera de acasa ca sa nu ne deranjeze, m-a palit harnicia demonstrativa si am spalat eu toate vasele, le-am sters si le-am aliniat frumos. Nu era un semn de buna crestere sa ma joc de-a servitoarea, ba dimpotriva, aveam sa aflu ulterior, mai ales ca aveau femeie care venea zilnic la curatenie. Si asa am intrat in ceata: e bine sau nu e bine sa fii gospodina?

Am cunoscut un cuplu care o ducea bine, desi intre cei doi era o diferenta de educatie semnificativa. El era profesor universitar iar ea  vanduse chiloti si sutiene la un mic magazin din centru. Asa o si cunoscuse, cumparand un cadou pentru nevasta de atunci.  Misterul s-a dezlegat, insa,  cand am fost invitati la ei la masa. Ea statea in pozitie de drepti cu un arc intors la maxim infipt in fund si de cate ori unul din invitati tulbura ciucurii covorului, aia scotea din fund o maturica si ii alinia la loc. Iar mancarea a fost di-vi-na!

Exista insa si exceptia de la regula: am avut o prietena atat de  nebuna incat stergea cu servetelul apa de pe frunzele de salata. Am vorbit odata o ora intreaga in fata ei fara ca ea sa auda vreun cuvant, obsedata de o scama de langa umarul meu, pe fotoliu.  S-a aruncat pe ea ca uliul pe iepure si abia dupa aia m-a auzit si pe mine. Atentia sa la detalii nu i-a fost, insa, prietena, cei doi divortand destul de urat dupa ce ochiul ei de soim a zarit urma unor fire de par blonde pe bancheta din spate a masinii familiei.

Exista insa si cupluri care nu pot fi incadrate in niciun tipar si femei care sunt iubite si respectate in functie de alte criterii decat cele cunoscute sau banuite. Am in  fata ochilor un concediu petrecut cu ani in urma cu mai multe familii si un cuplu anume. Ea-  banala, comuna si ca inteligenta, si ca spirit. Sleampata si usor ingalata, nesuferita si pretentioasa, nimic nu-i convenea.  Noi, restul, tot speram ca e un Jamie Oliver deghizat in cea mai plictisitoare si anosta  creatura feminina vazuta vreodata, dar cand s-a oferit sa faca o salata si a scapat otetul in ea, ne-am lamurit si cu treaba asta. Misterul acestei casnicii de succes  persista in grupul nostru si in ziua de azi. Si va ramane un mister mult timp de acum incolo, mai ales ca, pe masura ce imbatraneste, ea se face tot mai urata, mai sleampata si mai nesuferita.

Acuma nah, iar o sa fiu acuzata ca sunt invidioasa,  dar vorba unor buni prieteni,  n-ai de unde sa stii ce bomba avea aia in  piz*a.

pizap.com13794489975127

 

 

 

ca-n viata e ca-n tenis

M-am intalnit zilele trecute cu doua foste colege  de facultate. Una fusese cea mai frumoasa studenta pe care o vazuse facultatea  timp de multi ani. Era finutza, miniona, cu ochii mari, albastri si mirati. Cealalta era scunda, cracanata, avea un nas bont si mers cracanat de rata. Atat de urata incat inventia pilulei albastre parea brusc salvarea speciei umane.Urata fusese la 20 de ani, acum era si mai urata.

Ne-am asezat la un aperol si am inceput sa insiram si sa desiram povesti cu profesori si colegi.  Asta frumoasa, inca frumoasa si bine conservata, era singura. Toata viata fusese singura, cu mici perioade de timp in care fusese atat de indragostita incat isi rupsese din suflet sa vina acasa de la munca inainte de miezul noptii sau sa inchida ochii la defecte masculine majore cum ar fi pasiunea pentru fotbal.

Cum ratusca nu avea verigheta pe deget, asta frumoasa prinde curaj si o intreaba: “si tu, tot singura?” Aia face ochii mari si se scutura ca de un gand rau: “nuuu, sunt casatorita de 20 de ani, am trei(!!!!) copii”. Aici e randul meu sa belesc ochii, uitandu-ma la gura ei subtire si stramba si la gleznele ei groase. ” Treheeei?!”  Adica trei copii, de trei ori sex, cel putin. Oau! “Daa, zice ea zambind cald, trei.  Fata are 15 ani iar baietii, 11 si 6. ” In mintea mea,  se naruia inca o teorie: deci nu se maritase  gravida.

Frumoasa zambeste inca si o intreaba: ” Si, sotul? “Sotul e neurochirurg”, susura stramba.

Poc!

Aia frumoasa se uita la ea disperata  cu privirea de ” Spune-mi, te rog in genunchi, te roggg, spune-mi macar ca are 65 de ani si cocoasa si chelie!”.

Un barbat elegant si slab, usor grizonat, varianta cu ochi albastri a lui George Clooney se apropie de noi zambind. Este sotul care a venit cu verighetele de la bijutier, unde le daduse ca sa scrie pe ele ” te iubesc de 20 de ani, frumoasa mea” sau o porcarie similara.

C-asa e-n tenis.

 

Next page →