Monthly Archives: August 2013


la cererea telespectatorilor

 

20 +IMG_1164

 

30+

IMG_1166

 

 

40+

543629_10151129417149154_981003348_n

 

si da, am ales cele mai bune poze.

” ia repede telecomanda ca trece mortu ‘ la televizor!”

Inteleg perfect si accept atractia omului fata de moarte. Bucuria si superioritatea cu care  omul viu il priveste pe cel mort pentru ca, iata, el respira, rade, plange si se misca, spre deosebire de  omul mort intins in fata lui pe nasalie sau pe  caldaram. De la executiile publice la stirile cu sange proaspat si lux de amanunte, spectacolul mortii continua sa fascineze. Curiozitatea e, cumva, usor de inteles. “Sa vad cum e sa mori”, ” Aa, deci asa e”. Si, inconstient, iti mai acoperi niste intrebari ascunse in adancul tau. E in ADN-ul nostru sa stim ca urmam, candva, celui intins in fata noastra si curiozitatea asta nu e altceva decat intrebarea care ne sta tuturor pe limba. ” Cum e?”. Asa e.

Si tot asa, inconstient, cred ca omul are nevoie sa isi aminteasca  din cand in cand de moarte ca sa se bucure mai abitir de viata. Am citit undeva ca, in timpul razboaielor, dupa bombardamente, supravietuitorii se puneau pe sex ca scapati din manastire.

“Iesi, fa, ca trece mortu!” strigau femeile pe ulita la tara, in copilaria mea. Isi scoteau mainile pline de zoaie din copaie, le stergeau de poalele sortului, insfacau copiii in brate si fugeau la poarta ” sa vada mortu'”. “ hai fa, ca mortu’ nu asteapta!“. In urma defunctului se iscau comentarii lungi si aprige, de la cati popi a avut la inmormantare, la pantofii cu care l-au incaltat si paltonul cu care l-au imbracat pe bietul mort. Era nou? Era al lui?  Il mai purtase? Amanunte esentiale.  Cine a venit si cine nu si de ce. De ce l-au inmormantat acolo si nu aici sau invers.  Ce au pus  in ” pachete” si cat de bine au fiert coliva.  Cine s-a imbatat la pomana.

Cei vii se pregateau cu totii de marele moment ca si cand si-ar fi regizat in cele mai mici detalii ultima reprezentatie.  De teama sa nu fie aruncate in cine stie ce lada de doi bani sa rada tot satul, babele ramase singure stateau cu coparselul cocotat in pod si-l mai stergeau din cand in cand de praf.

Bunica-mea ne-a prins in camera si  ne-a insirat pe pat, incantata de achizitii, toate  batistele si stergarele. Cand incepusera sa-si  faca un cavou, ne pofteau in fiecare duminica sa mergem la cimitir.  Sa facem un picnic.

Inteleg deci, perfect, fascinatia mortii. Dar pana in punctul in care devine subiectul obsesivo-principal de discutie  al unui intreg popor. Ca asta  inseamna  ca toate celelalte subiecte s-au terminat pe lumea asta si singurul motiv de bucurie care ne-a mai ramas e moartea. Sa moara si mortu vecinului, al bogatului, al celebrului.

“Ia repede telecomanda, ca trece mortu’ la televizor!”

ca decat o nunta cu Madalina Ghenea, mai bine lipsa

De  cand erai doar o copilita visezi la ziua asta. Ziua in care vei imbraca rochia de mireasa. Alba. Pura. Frumoasa. Stralucitoare. Iti asumi, cumva, tot ce urmeaza de dragul acesti zile. Iti asumi cratitele, noptile cu plansete de copil, kilogramele pe care le pui pe tine, libertatea. Doar de dragul acestei zile.  Ziua in care tu vei fi printesa Universului si toti ochii vor fi atintiti asupra ta. Visezi la ziua asta de cand te stii. Ti-ai imaginat-o si ai vazut-o cu ochii mintii in cele mai mici detalii. Secunda cu secunda. Ai cautat rochia, acea rochie luni in sir. De fapt, o aveai in minte, o stiai pe dinafara, cu fiecare cuta, cu fiecare volan. Doar nu gaseai croitoreasa potrivita sa inteleaga ce e in inima ta. Ca asta e ziua  cea mai mare din viata ta. ca o viata intreaga esti o fata normala dar azi, esti o printesa imbracata in dantela alba si voaluri pline de romantism. Ca o data-n viata te mariti prima oara.

Cum e, nene, sa fii mireasa o data-n viata si sa-ti vina la nunta Madalina Ghenea? Care nunta? Care mireasa?

pizap.com13794467913681

ca ei nu trebuie sa stie chiar totul

Incurajata de faptul ca oamenii zboara acum in spatiu cum zburau inainte cu avionul cu reactie, m-am gandit sa intru intr-un magazin de lenjerie sa verific daca au mai descoperit ceva tehnologie de ultima ora in materie de push-up.  Poate un robotel, poate o holograma, nu stii niciodata ce surprize placute te pot astepta dupa un raft. Si cum ma invarteam eu asa printre rafturile cu chiloti si dantele, o voce masculina ma scoate din visarea matasoasa asa de brusc, incat tresar.  Ma uit panicata in jur: o fi bodyguardul, o fi vreun hot? Niciuna  din variante. Un cuplu se consulta  ca la cumpararea  unui patutz pentru copil cand jumatatea feminina intentioneaza sa-si achizitioneze ceva chiloti. Ce zici, iubitule? Sa-i iau pe astia cu talia inalta sau pe aia cu ata in cur? Pe aia ca se rup mai usor? Esti sigur sau facem o poza cu telefonul si o intrebam si pe mama?

Gizas, femeie!  Scoate-l repede de aici, du-l dupa colt, unde nu va vede nimeni! Uite, ma ofer sa va ” tin de 6″ dar da-i o bata in cap si baga-l  in coma ca poate ai noroc si nu-si mai aminteste nimic cand se trezeste. Sau scrie-i lui Will Smith sa-ti trimita lanterna aia de le baga oamenilor in ochi sa uite tot ce au vazut! Serios, stiu eu un specialist in hipnoza! Doar fa ceva! Doamneeee! Cata minte si cruzime sa ai sa iei bietul om cu tine cand iti cumperi trebsoare din astea? E ca si cum ai lua o vrajitoare uscata si urata si ai deghiza-o in Mos Craciun in fata unui copil de 4 ani!  Stii talia mea de viespe? Uite, e asa pentru ca eu topai juma de ora prin casa racnind ca un animal in timp ce ma chinui sa o indes intr-un corset din asta! Stii sanii aia ai mei bogati?  Hai sa-ti explic: aici e un burete care poate fi dublat de inca un burete iar sarma asta…. heei, ce-ai patit? Vrei putin aer?

large (1)(poza de aici)

 

ca daca te loveste patriotismul pe munte, trebuie sa te scarpini cat mai departe

Dupa sase ani de batut Austria in lung si-n lat, usor plictisita de snitele cat roata carului, ordine si disciplina si, recunosc, usor mai precauta cu monetarul in context de criza prelungita, m-a mancat in cur patriotismul si m-am gandit sa ma scarpin cu o minivacanta pe Valea Prahovei.

Dupa aproape o ora de zgaltaiala pe macadam, in cautarea a ceea ce eu visam ca este un loc in varful muntelui, departe de civilizatie, am  gasit un hotel langa o alta pensiune langa o alta constructie  langa…Una peste alta, locul s-a dovedit  a fi mai circulat decat Centrul Vechi sambata seara si aproape ne-am batut cu sabiile pentru un loc de parcare.

In restaurant, unicul pe o raza de jumatate de ora de mers, la fiecare inghititura se oprea cate un copil sa te analizeze. Adica ok, am inteles ca aveam o mimica interesanta in momentul in care citeam preturile, dar dupa? Sau inca eram in stare de soc si nu ne dadeam seama?

Restaurantul fiind unic, preturile erau pe masura. Adica “iete, eu atata vreau sa coste, na,  dai, mananci, nu dai, rabzi si te manechinizezi sau o iei la picior prin padure si intrebi ursul unde mananca el mai ieftin de obicei”. Un snitelutz de puiutz costa cat un kil de somonutz.  Ochii mei gogonati de spaima au primit imediat un raspuns zambitor” pai doamna, suntem in varful muntelui aici, nu-i supermarketul dupa colt”. Serios? Si aduceti puii cu serpasii?

Pe munte, ca pe munte. Frumos, nu zic. Uite iarba, uite pet-ul, uite hartia igienica uscata si cotorul de porumb. Ca da, nici nu te scoborai din telecabina care costa cat Bucuresti-Milano cu avionul, ca sareau aia pe tine cu porumb fiert, copt, kurtosi si covrigi.

Pajistile, pline de familii venite cu toata mobila din casa sa faca un gratar, cu catel, cu purcel, cu administrator de bloc cu tot.  Redescopar versiunea de vara a tzoapei cu tocuri de 15  pe munte si anume tzoapa cu slapi. Doar ca vara e mai rau ca nu e singura: si ei sunt tot in slapi. Cumva, sunt multumita, la cat costa puiul, e bine ca-mi taie astia pofta de mancare.

Si da, mi-a placut la munte. Dar aici, sus, unde nu era tipenie de om, vantul suiera prin creste intr-un fel unic, iar ceata care se ridica usor imi dadea senzatia ca sunt intr-o poveste. M-as fi aplecat sa miros iarba usor uscata dar sincer, mi-a fost frica sa nu dau peste alta floare. IMG_0938

 

 

ca barbatii nu-s barbati daca nu se ratacesc macar o data-n viata

Zice presa ca un barbat si fiul sau, disparuti in razboiul din Vietnam, au fost gasiti in jungla dupa 40 de ani. Si, ma rog frumos, care-i mirarea? Ati vazut careva pe lumea asta un barbat care sa se opreasca sa intrebe incotro trebuie sa mearga? Probabil dupa 10 ani de mers prin jungla, copilul s-a rugat de tatal lui sa ceara indicatii unui satean iesit la prasit, dar tatal, demn si barbat , a inclestat dintii si a spus” nu, fiule, suntem barbati, noi nu intrebam niciodata drumul, noi stim intotdeauna pe unde sa o luam”. Dupa inca 10 ani, cand au mai gasit un om viu, copilul era si el deja, barbat, asa ca s-au inteles din priviri, au strans din dinti si au cautat drumul mai departe.

Sa nu uitam ca  Moise  in persoana a ratacit  40 de ani in desert cu sute de oameni bombanind in urma lui, inclusiv femei nervoase care vroiau baie si oglinda, si tot nu s-a oprit sa intrebe pe unde sa o ia.

Singurul barbat pe care l-am vazut descurcandu-se sa gaseasca drumul fara sa intrebe a fost Bear Grylls, dar cum am auzit ca i-au suspendat emisiunea ma intreb daca nu cumva,  intr-o buna zi, s-a oprit sa cumpere ceva la supermarket si de atunci tot cauta drumul spre casa.

Eu nici pe Robinson Crusoe nu-l cred pe cuvant ca era de-adevaratelea blocat pe insula aia. Sigur nu era, de fapt, peninsula? Sigur nu era  un drum pe undeva?  Bine, asta avea o scuza in plus: singurii pe care-i putea intreba drumul erau canibalii.

Asa se prabusesc inca doua mituri ale omenirii. Unul ar fi ala cu Triunghiul Bermudelor si toate navele si avioanele disparute in el. Hello, cine conduce de obicei un avion sau un vas? Exact, un barbat.

Si altul ar fi baliverna cum ca in Thailanda, de exemplu, poti lua teapa cand agati o gagica pentru ca acolo cele mai frumoase femei pot fi, de fapt, barbati. Prostii! Cat de greu sa fie sa afli precis daca e barbat sau femeie? Trebuie doar sa o lasi la volan si astepti sa rataceasca drumul. Atat de simplu e. Eu as introduce acest mic test in brosura cu sfaturi de calatorii in Thailanda.

Si as mai introduce proba de ratacit la triburile alea barbare care au tot felul de ceremonialuri dubioase prin care declara un adolescent, barbat. Pai decat sa-l tina cu mana intr-un stup de albine africane sa vada daca maraie pustiul, mai bine ii da drumul in jungla si daca se rataceste, iata, e confirmat ca fiind un barbat adevarat. Bine, asta in cazul in care il mai gaseste cineva.

Altfel,

CastawayLostMaroonedLeftForDeadTakeYourPick-464