Monthly Archives: January 2014


da’ de ce eu trebuie sa fiu “pe calapod”?

Urasc calapoadele. Toata viata le-am urat. Inca de cand eram copil si mamele isi chemau panicate copiii in casa cand se jucau cu mine. Normal, eram un copil crescut in afara calapodului lor de suflete mici, eram un copil crescut fara tata si, prin  deductie logica, crescut prost. Eu eram bine mersi cu coronita in fiecare an, olimpica la istorie si limba romana iar mama ma tinea din scurt exact din cauza acestui calapod “sa nu zica lumea de tine ca esti copil scapat din mana doar pentru ca ai crescut fara tata”. Sa ma f*t in el de calapod ca am crescut mai rau ca la manastire. La 15 ani  luam umbrele pe cocoasa ca am venit acasa dupa ora 11. La 19 ani, cand prietenii mi-au facut o gluma proasta la ziua unui din ei si mi-au dat ceasul cu o ora in urma, l-am luat de guler pe atasatul cultural al Japoniei la Bucuresti care era unul din invitati  si l-am rugat sa ma conduca acasa doar ca sa o impresionez pe mama si sa scap de papara.

Calapoadele eticheteaza femeile divortate drept ratate incapabile sa tina un barbat langa ele “cine dracu’ sa stea cu aia, nu vezi in ce hal arata covoarele ei cand le scoate pe batator?!” si femeile singure drept c**ve. Calapoadele spun ca un copil trebuie sa creasca si cu mama si cu tata, chiar daca tata  vine acasa din doua in trei zile  si cand vine, vine baut si cu chef de altoit nevasta.

Calapoadele iti impun religia, alegerile sexuale si sociale. Si orice alegeri, in general. Daca iesi pe strada cu un caine oamenii iti vor spune ca mai bine cresteai un copil.

Calapodul iti inghesuie orice rabufnire a personalitatii in tipare cu care oamenii stiu sa se descurce fara probleme. Orice alta forma ii inspaimanta, ii scoate din pijamalele lor moi si calduroase.

Calapodul spune ca doi oameni de sex opus care beau o bere impreuna trebuie neaparat  sa se si f**a, simpla lor prietenie este greu de inteles si de acceptat.

Calapodul ne aliniaza si ne vrea pe toti la fel, in uniforme. Sufletul nostru trebuie sa fie la fel, corpul nostru sa arate la fel. Trebuie sa fim cu totii expansivi, fortat veseli si neaparat fara burta, cu pachetelele grupate sub tricou. Trebuie sa fim toate slabe, tinere, proaste, blonde, botoxate si siliconate. Altfel, nu ai nicio sansa. Nu conteaza educatia, emotia, sensibilitatea, simtul umorului. Pentru ca tot ce depaseste marginea calapodului va fi tuns fara mila, ca bretonul unui copil care intreaba mereu, obsesiv ” da’ de ce?”.

tumblr_mvjlxrb2yy1qza249o1_500

poze cat o mie de povesti

Se spune ca o fotografie face cat o mie de cuvinte. Un portret, atunci, ar trebui sa fie cat o mie de povesti. Povesti de dragoste, povesti de ura, povesti de mers in fiecare zi  in piata, povesti de ridicat copii in brate si de spalat vasele seara, dupa masa in familie. Un bun prieten al meu spunea ca, oricat de rau ar fi un om, trebuie sa aiba in inima lui o parte buna, oricat de mica ar fi ea. O bucatica de dragoste care merita surprinsa intr-o fotografie.  Eu zic, insa, ca ura e cel mai sincer sentiment si ca merita si ea sa fie prinsa intr-o poza macar. Intre aceste doua margini exista, insa, zeci si sute de stari si sentimente si nuante de sentimente care merita  sa traiasca macar atat cat traieste o fotografie.

Sa prinzi aceste sentimente intr-o fotografie e stiinta, arta si dar. Buna mea prietena, delicata si sensibila Luiza Boldeanu si prietena ei Tatiana Volontir au un curs  de fotografie dedicat. Se numeste “Oameni in fotografie”si este adresat adresat fotografilor care au deja anumite cunostinte de baza, dar care vor sa si le dezvolte inspre domeniul portretului, fie el documentar sau artistic, sau orice alt gen de fotografie care are oamenii drept subiect. Cursul este online si este perfect pentru cei care nu au posibilitatea sa urmeze un curs fizic, oferindu-le oportunitatea sa isi desfasoare activitatea oricum si oricand au timp, indiferent de zona in care se afla sau de tara.

http://photolife.ro/ro/detalii/143/Oamenii-in-fotografie-Feb-2014

 

75962_678906798828415_1559440026_n

 

 

 

fugiti ca vine cu detoxu’!

Am luat masa zilele trecute cu o prietena pe care n-o mai vazusem de cativa ani. “Am luat masa cu ea” e un fel de a spune. De fapt, eu am luat masa si ea a pretins doar ca ia masa. Am dus-o la trattoria mea preferata, un restaurant mic si intim undeva prin spatele Ateneului. Gatesc aia acolo de  nu mai esti in stare sa spui nimic, doar mananci si gemi. In fine, odata ce am trecut pragul  in lumea pizzelor si pastelor, asta e, ma duc  in Jumping Jack pana acasa dar cand intru acolo, mananc.

Eu iau paste, ea-si ia salata. Nu, nu din aia cu de toate, nu. Salata chioara. Se uita banuitoare la ea si o adulmeca. Are otet cumva?

Nu, raspunde amabil ospatarul. Femeia se linisteste si ia o furculita, apoi sare ca arsa de zici ca s-a oparit cu frunzele, gata sa rastoarne masa peste mine: AAARE! ACETO BALSAMICO!!

Din cel mai bun! raspunde mandru ospatarul.

Pai si asta tot otet e! urla ea.

Ala ia repede salata si fuge cu ea, privind cu frica in urma sa nu se trezeasca cu vreo oliviera in cap si ii aduce nebunei alta salata. Fara nimic in ea.

Asta inca tremura speriata de ce a gasit in salata si o intreb nedumerita: ce ai patit,  femeie? Esti alergica la otet?

Tu nu stiiii, nu stii nimic! ma ameninta ea.

Ce sa stiu? E vreo conspiratie mondiala impotriva  consumatorilor de otet si mi-a scapat mie?

Da da, razi tu acum, dar sa stii ca otetul …se uita in jur si coboara tonul…. creeaza un mediu acid in organism.

Asa…?

Si cancerul se dezvolta in mediu acid. 

Aoleu, ai vreo problema? Imi pare rau!

Nu, n-am, slava Domnului.

Bun. Imi vin pastele.

Se uita ingrijorata in farfuria mea: Mananci carne ??!! Ai idee cate toxine elimina animalul cand este sacrificat?

Ma uit si eu in farfurie, ma uit sub farfurie. Poate vorbeste cu masa vecina, ca la mine in farfurie nu e carne. A, ma prind: ah, de crevetei vorbesti? De dragalasii astia mici-mici roz si deliciosi? Astia nici nu stiu cand au fost sacrificati, ca nu au creier!

N-au, admite ea impaciuitoare, dar imediat creste tonul: dar au aura energetica! 

Huh?! Deja mi-e frica. De ea, nu de crevetei.

Intind mana dupa parmezanul ras si pun din belsug.

Aia sare iar si-mi da peste mana urland: Nuuuu!

Nu ce? intepenesc eu cu parmezanul in mana.

Nu branza! Nu lactate! 

Da ochii peste cap si incepe sa recite  ca un om posedat: s-a dovedit stiintific faptul ca oamenii care consuma lactate zilnic au un risc de cancer cu 37, 5% fata de cei care consuma doar o data pe saptamana si cu 56 % mai mare fata de cei care nu consuma deloc.

Ma uit in farfurie, ma uit la ea. Imi aman intalnirea cu pastele si  o intreb: Si tu ce mananci? In general, adica? 

Nu lactate, nu carne, nu otet, nu paine, nu orez, nu…

De la un punct incolo nu mai aud nimic, imi vajaie doar ” nu”urile in ureche.

Ii surprind privirea. Imi urmareste panicata fiecare inghititura de parca as manca cianura cu  moloz de pe reactor.

Ma despart pentru cateva secunde de pastele mele ca sa-i raspund: Auzi, femeie, ultima oara cand ne-am vazut te-am lasat cu o ditamai inghetata cu zahar si  lapte, savurata  dupa  un ditamai snitelul prajit in ulei nesanatos. Si zau ca erai mai simpatica asa, plina de toxine.  

Ma intorc apoi la portia mea delicioasa de  carbohidrati si mini energii negative de crevetei sacrificati in somn.

Mnom, mnom, mnom, delicios, mmmm! 

 

pizap.com10.58049778733402491390678821501

de la Harvard studiate si-napoi la fraieri date

Din ciclul ” am terminat de cercetat tot ce era de aflat pe lumea asta si n-a mai ramas nimic de intrebat”, cercetatorii de la prestigioasa institutie Harvard s-au apucat de studiat ghici ce, fericirea barbatilor! Si au studiat din greu, nene, timp de 75 de ani!  Si pret de 20 de milioane de dolari!

Ma indoiesc sincer ca in echipa a fost vreo cercetatoare si daca a fost, ma indoiesc la fel de tare ca a fost casatorita macar un an de zile. Ca daca ar fi fost, studiul ar fi tinut cat o discutie intre fete, la o cafea si ar fi costat cat cafelele plus bacsisul.

Pai sa vedem ce au aflat distinsii cercetatori si ce rezultate interesante au publicat apoi in cartea “Triumph of experience”:

“Bărbaţii care se descurcă bine la vârsta a treia nu au avut, în mod obligatoriu, şi acelaşi succes la vârsta a doua sau viceversa”, zice  studiul. Pai ce mare filozofie! In afara cazului in care esti vreun rege sau ai vreun imperiu financiar de condus pana cazi jos si ramai acolo, indatoririle unui barbat la varsta a treia sunt infinit mai putine si mai simple decat in tinerete sau la varsta a doua- de dus nepotii in parc, de imbracat in Mos Craciun, de luat medicamentele de reumatism in fiecare seara, de jucat sah in parc.

Ce mai zice studiul? zice ca ” „Bărbaţii care au avut relaţii călduroase, plăcute, cu mamele lor au câştigat mai mult decât cei cu mame mai nepăsătoare. Bărbaţii care au avut relaţii reci cu mamele lor erau mai degrabă supuşi riscului de a dezvolta demenţă la bătrâneţe.” Ei da, aici au lovit-o bine! Cu cat stau mai mult in fustele ma-sii, cu atat  mai bine pentru ei. Ok, e corect, dar le puteam dezvalui eu secretul asta pentru doar un milion de dolari! Si nici nu-i tineam in suspans 75 de ani!

Dar revelatia studiului vine abia acum: “In ceea ce priveşte vieţile sexuale, una dintre cele mai interesante descoperiri ale studiului este că liberalii, deşi pe drumul spre îmbătrânire, au parte de mult mai mult sex, chiar şi la 80 de ani, în vreme ce conservatorii, de regulă, puneau punct vieţii sexuale pe la 68 de ani”. Deci doamnelor, sa fie clar! De acum inainte,  cand vreti sa agatati sau sa va lasati agatate, intrebarea de baza este: ” conservator sau liberal?”

Am si eu, insa,  parerea mea de cercetatoare fara voie dar cu state vechi in cercetarea fericirii barbatilor. Barbatul e o specie simpla si usor de inteles. Mancare, somn, sex, meci, mama si o canapea moale- ingredientele fericirii lor. Doar ordinea se schimba uneori.

funny-American-team-Olympics

 

 

ca ochii pe care nu-i vezi, nu e bine sa ii crezi

Aud prin targ ca lumea se mai indragosteste. Prosteste. Atat de prosteste incat suspectezi niste tigle ciobite bine la mansarda. Povestea  de prosteala si amor e asa:

Peste sapte mari, peste sapte tari, traia odata un distins domn.  Si  cum nu reusise sa-si afle perechea in lumea reala  si tocmai se terminasera femeile in tara lui numita Singapore, domnul nostru si-a suflecat manecile si s-a asezat in fata calculatorului sa-si caute iubirea. Si  de bine ce a cautat-o a gasit-o hat, tooooocmai in Romania, tooocmai in Galati.  Acolo, da, la moldovencele alea frumoase, ochioase si sexoase.

Si cei doi s-au iubit cu foc virtual timp de  doi ani in care au incins mouse-ul si tastaturile. Si nu numai. Si cand au vrut sa se iubeasca si real, nu doar “plutoniceskaia liubov”, ca intr-un vechi film rusesc, domnisoara a vrut sa incalece coada unui Boeing si sa zboare la Singapore. Domnul, ca un galant ce se afla, a decontat calatoria. In avans. 2000 euro.

Asa ca a pus banii la posta sau cum pun ei banii acolo in  tara lor peste sapte mari si sapte tari, a copt un curcan, a facut curat in casa si a inceput sa o astepte. Si a asteptat, si a tot asteptat intr-o luna cat altii in sapte si, vazand ca domnita vietii lui nu mai vine, a incalecat  degraba si a zburat fo douajdeore pana-n Romania, la Galati, unde, ce sa vezi, ciuciu iubire, ciuciu printesa. Geaba  a venit el cu inelul de cerut in casatorie ca n-a avut cui sa-l mai dea.

Si-am incalecat pe o sa si v-am spus povestea asa. Bai ciuciunghezilor si strainezilor, bine va fac moldovencele noastre!

bbd7b6885847f3cc4919688036166373

ce berea a unit, femeia sa nu desparta

Aseara am iesit cu o prietena la masa. Langa noi, o masa maaare de domni  si o duduie.  Toti pana in 30 de ani. Baietii, atat de rezervati si de politicosi incat m-am crezut teleportata intr-un roman englezesc din secolul trecut, vorbeau putin si cu grija. ” Si? Voi ce mai faceti?” se adreseaza politicos unul din ei cuplului care era la masa. Singurul, de altfel, ca in rest erau numai baieti. El se repede sa raspunda, dar privirea iubitei il aseaza la loc cu gura inchisa. ” Bine, multumim”, raspunde ea. “Abia am reinceput munca”. “Aa, sunteti colegi”, intelege unul din ei. “Nu, nu suntem”, raspunde ea tuguind buzele a  zambet. Ala gogoneaza ochii nedumerit, asa ca nefericitul de langa ea se simte dator sa lamureasca lucrurile si isi ia avant sa deschida gura. “Doar eu lucrez. Ea sta acasa, se pregateste pentru a doua facultate. E asa desteapta…”. “Aha”, zice ala sec si, ducand paharul de bere la gura, isi inabusa rasul. Sau asa mi s-a parut mie.

“Iubitele voastre nu au dorit sa vina?” intreaba ea curioasa.” Iubitele noastre nu beau bere ca  ingrasa”, raspunde unul sec, iar altul se scuza, incercand sa mai taie din marlania aluia: “stii, eu nu am iubita”. Sorb apoi in tacere berile, fara sa mai spuna ceva.

“Mai luam o bere, da?” intreaba plin de elan unul din prieteni. Toti raspund afirmativ si, la adapostul raspunsului colectiv, cel venit cu iubita da afirmativ din cap, dar intr-un mod interpretabil. Adica pare ca da, mai vrea o bere, dar pare si ca  are un moment  de meditatie in care raspunde singur la niste intrebari existentiale interioare. Asta asa, preventiv, in caz ca iubita nu ar fi fost de acord cu berea cu care era el de acord.

Ospatarul aduce  berile reci si gulerate si le tranteste pe masa. Toti  sunt cu halbele la gura pe jumatate goale deja, mai putin nefericitul care se uita lung la berea din fata lui. Grijulie, iubita ia cu dosul palmei temperatura halbei ca si cand ar fi fruntea unui copil, apoi decreteaza:” mai stai putin, te rog, e mult prea rece pentru gatul tau”. Amaratul aproba si inghite in sec in timp ce aia de langa el isi inghit cu noduri rasetele.

Dupa inca trei randuri comandate, berea lui a ajuns in sfarsit aproape de temperatura de baut in siguranta. Nefericitul o bea  fara chef asa trezita cand, la jumatatea halbei, duduia sare de pe scaun:” hai, hai, ca trebuie sa plecam”. ” Unde? ” ingheata ala. ” Cum unde? La teatru!”. ” Ce frumos, ce intelectual”, ii ia unul peste picior, dar ea nu sesizeaza ironia si ii multumeste pentru compliment, cautand din priviri baia. O gaseste si dispare pentru cateva minute, timp in care toti cei de fata incep sa urle si sa-i dea nefericitului pumni si ghionturi: ” baaaah, tampitule, de ce p###@ mea ai adus-o pe asta?! ce p$%6 mea parte nu ai inteles cand ti-am spus ca iesim CA BAIETII?! Si cine p$#$ mea e asta? Te-a tampit in p%^% mea? Ti-a pus-o pe fata?”

Duduia revine de la baie. Baietii isi sorb linistiti ultima gura de bere. ” La revedere, ma bucur ca v-am cunoscut”, flutura ea mana.

“Sarumana”, raspund aia cuminti. Doar ca nu vorbeau cu ea.

vintage-men-beer-01

despre barbatul perfect si alte pornografii

M-am intalnit acum cateva zile cu o prietena din copilarie. Fire visatoare, toata viata ei a schimbat barbatii ca pe sosete dar nu pentru ca ii placea viata, ci pentru ca ea, in naivitatea ei incurabila, credea si inca mai crede in barbatul perfect. Sigur, ar fi avut si optiunea sa stea si sa astepte o astfel de minune, dar  avea mai multe sanse sa-l gaseasca incercand barbat dupa barbat.

Primul era cam zgarciob, o plimba prin parcuri toata ziua ca pe un ponei  de circ la antrenamente. Al doilea era cam fustangiu, al treilea era putin insurat. Al patrulea stia doar pozitia misionarului, al cincilea ii cerea tot felul de acrobatii sexuale. Unul traia cu cinci caini in doua camere, altul ura animalele si-i lua pisicile la suturi cand ea era iesita din camera. Unul era prea in varsta, altul prea necopt, unul, atat de urat incat speria copiii pe strada, altul, atat de frumos incat ii dadea palpitatii de cate ori ieseau in public si, daca ar fi putut, l-ar fi tarat pana la cinematograf cu un sac in cap. Unul putea, altul era maniac si se spala pe maini de cate ori o atingea.

In fine, dorinta ei de perfectiune o  impiedicase sa faca un pas mai serios, asa ca, in momentul asta, era singura cuc. Dar la fel de visatoare. Asa ca am intrebat-o ce fel de barbat isi doreste ea alaturi ca poate  i-a si mi-a scapat vreo tipologie nedescoperita pana acum. Vreau atat de putin, a spus ea senina, ridicand sprancenele a nedumerire. Nu inteleg, chiar cer atat de mult? Chiar nu exista un barbat care sa  arate bine, sa fie romantic, sa iubeasca animalele, dar si copiii, sa-i placa sa mearga cu mine la cumparaturi, sa-i placa sa calatoreasca, dar sa fie si om de casa, sa  nu fie casatorit sau implicat in vreo relatie, sa ma ajute cu treburile casnice, sa stie sa-mi faca o surpriza, sa nu uite cand e ziua mea de nastere,sa nu fie zgarcit …

Am oprit-o cu un gest pentru ca riscam sa-mi petrec toata saptamana cu ea, ascultandu-i fanteziile. Ba da, exista, sigur ca exista, am incurajat-o eu, exista barbatul romantic, tandru, iubitor de copii si cum ai  mai insirat tu acolo, doar ca sunt barbati diferiti. Si asta imi suna a gang bang deja! am protestat eu si m-am ridicat revoltata de pe scaun ca sa nu ma molipseasca si pe mine cu pretentiile ei, Doamne fere’.funny-fantasy-two-men-at-once

adevaratele sfaturi pentru sex de exceptie

Dragostea trece intotdeauna prin stomac. Dezbraca-te de tot, apoi acopera-ti corpul cu cefe de porc  bine rumenite, arunca un sir de carnati peste sani si cativa  mici zemosi in zona buricului si asteapta-l asa cand vine de la munca. Si daca primul care apare e socrul tau si nu el, aminteste-i ca are bila scoasa si nu are voie sa manance  mici si carnati.

Asigura-te ca partida ta perfecta de sex nu va fi intrerupta cand ti-e lumea mai draga. Pana la urma, aveti si voi dreptul la 3 minute si jumatate doar ale voastre. Asa ca ascunde aparatul auditiv al bunicii care a venit acum doua saptamani jumate in vizita de o zi si a uitat sa mai plece si “uita” ca din intamplare televizorul din camera cumnatului pornit pe  un canal porno. Apoi pune-ti laptopul la dispozitia copiiilor.

Preludiul este foarte important pentru o partida de sex reusita, asa ca schimba-i canalul fix  cand e meci si vara-ti telecomanda cat mai adanc in decolteu si desfacatorul de bere in chiloti.

Implineste-i o fantezie erotica.  Costumeaza-te in Mitica Dragomir.

Fa-l sa viseze cu ochii deschisi. Marturiseste-i ca-ti doresti  o bara in dormitor, dar nu ii spune ca  vrei sa agati umerasele  cu haine de ea.

Barbatii adora sa le vorbesti porcos. Sopteste-i in ureche cuvinte murdare precum “piata”, “aspirator”, “lectii cu copiii”.

Poarta ceva sexy. Poarta orice, de fapt, ca oricum nu conteaza. Sau nu purta nimic sa mai piarda timpul si cu dezbracatul si sa prinda repriza a doua chiar de la prima secunda.

Loud-Violent-Funny-Annoying-Cat-Sex-Meme

 

 

cu acte, fara acte

De cand m-am nascut, mi s-a spus non-stop ca o relatie fara acte e un pacat, o infractiune, o porcarie scarboasa si umilitoare pentru femei, dar nu si pentru barbati. Pentru barbati era o victorie,  era ca o coroana pe care scria cu aur ” am convins-o sa-mi spele, sa-mi calce, sa-mi faca mancare si sa faca sex cu mine FARA sa fiu nevoit sa-mi pun pirostriile, fara sa fiu nevoit sa renunt la libertatea mea”.

Mama, care a ramas singura la 32 de ani si a stat mult prea multi ani singura, pe la 40 a cunoscut pe cineva. Domnul, care sub presiunea bunicii si a educatiei primite a devenit  apoi sotul ei, statea relativ aproape de noi si mama  mai ramanea peste noapte la el sambata seara. Bunica-mea, altfel cea mai blanda femeie din lume, pufnea si trantea si mama o mintea ca o adolescenta fugita de acasa, spunandu-i ca ramane peste noapte la el ca are televizor color, o minune a tehnicii de care noi nu beneficiam atunci.

Invatata inca dinainte sa stiu sa merg sa iubesc doar cu  acte in regula si sa dispretuiesc pe cele care erau in afara legii, priveam cu adoratie orice mireasa iesita in cale  ca pe o femeie care a reusit in viata. “Concubinaj” suna urat  ca orice lucru rau care se termina in “aj”: linsaj, santaj, cuplaj.

O prietena buna se plangea ca mama ei o preseaza sa se casatoreasca si sa faca un copil pentru ca ea era singurul copil si avea deja 30 si ceva de ani. Si-am intrebat-o si eu de ce nu vrea sa-si legalizeze relatia pe care o  avea iar raspunsul ei m-a lasat fara argumente. ” Am vazut mult mai multi oameni nefericiti casatoriti  decat  necasatoriti”, mi-a spus ea. ” Si-apoi, sunt fericita asa. De ce sa schimb asta?”

Adevarul adevarat e ca “actele” te baga intr-o zona primejdioasa de confort si siguranta. Ea incepe sa-si permita niste kilograme in plus,  un picior neepilat iarna ‘ca tot nu te vede nimeni pe sub pantaloni” sau un trening imputit in care a prajit gogosi. El incepe sa se simta natural sa injure, sa-si vare degetele in gura in timpul mesei sau sa ragaie dupa desi are cinci facultati si doua doctorate. Si, ce e mai grav, in virtutea faptului ca “daca ma culc cu tine, ma si scol cu tine, orice ar fi”, amandoi uita sa se faca iubiti si doriti de cel de alaturi.

Si cand oamenii presupun ca doar un act oficial le poate asigura fericirea si dragostea eterna, afla mai curand sau mai tarziu ca singurul lucru asigurat de acel act este o bataie de cap in plus prin tribunale si notariate.

Am vazut oameni care au stat impreuna 16 ani  ” fara acte” si s-au despartit la cateva luni dupa ce s-au casatorit. Am vazut barbati care-si declarau iubirea fata de consoarta la fiecare sfert de ora cu disperarea unui pusti care vrea sa f**a si el ceva iar in timpul liber casniciei f****u tot ce avea sani si mergea in doua picioare. Am vazut si oameni casatoriti de 20 de ani  si care se iubesc ca in prima zi, dar muuuult mai putini. Iar diferenta intre ei si restul cuplurilor nu avea nicio legatura cu dragostea, ci cu respectul.

Marriage_1

 

decat mult si prost, mai bine putin si bun

M-am gandit sa fac un chec regulamentar. Unul din ala din care poti sa crapi in tine cat poftesti, dar fara sa te ingrasi. Asa, ca la 20 de ani. Din faina integrala. Fara grasimi si fara zahar. Si fara gust, a adaugat mama care, fiind in vizita si vazandu-l pe masa, a crezut ca e paine facuta de mine si l-a mancat linistita cu pasta de peste.

Asa mi-a mai murit un unicorn. Speranta zacea acolo, in fata mea, intr-o tava de silicon, jumatate mancata, jumatate gata sa fie aruncata. Dulce care nu ingrasa, nu exista. Ori ca ca, ori ca ca.Ori mananci si iti asumi, ori nu mananci si gata. Si cum dupa ultimele mele calcule prajiturile se mananca de placere, decat mult si prost, mai bine putin si bun. De aia o iubesc pe Nigella si lesin de pofta in fata televizorului cand invarte ea cu tzatzele alea mari aluaturile alea indecent de grase, de dulci si de gustoase. Decat corect si fara gust, mai bine deloc.

Principiul asta e bun. Ma gandesc sa il aplic peste tot. Decat o zi cu niste oameni  fazi si plicticosi, mai bine o ora cu altii cu care vreau cu adevarat sa petrec ora aia din viata mea.

Prefer intodeauna  un sfert de ora in care rad cu gura pana la urechi cu o prietena din copilarie simpla, ramasa la tara, fara studii si doctorate si care schimba barbatii ca pe sosete cu un umor care i-ar face invidiosi si pe scenaristii Hollywood-ului unei zile in compania altei cunostinte care are mai multe doctorate decat matzele mele, purici si se uita critic la mine de cate ma prinde cu o rochie mai sus de genunchi.

Decat 5 perechi de pantofi urati si ieftini, mai bine una revoltator de scumpa, dar care imi place atat de mult incat dorm cu ea sub perna, ca atunci cand eram copil si-mi cumpara mama pantofi de lac. Decat o relatie de frica singuratatii, mai bine libertatea singuratatii asumate.

Si in linie cu dulciurile fara zahar tin neaparat sa spun ca n-am inteles niciodata berea fara alcool, cafeaua fara cofeina si petting-ul.tumblr_m7w76p35rM1r70qeyo1_500

 

 

Next page →