Monthly Archives: August 2014


ce vraji a mai facut baboiul

Aseară era nemulțumită. Dar grav de tot. Initial au avut un duplex, dar vibra scara interioară cand se pornea frigiderul și nu putea să doarma. Asa ca a cerut altceva si a primit apartamentul de langa mine. Aici nu e bine ca nu au bucatarie separata (!!!!!). Adica exista o bucatarie deschisa, americana, dotata cu de toate, aragaz, cuptor, bla, bla. Daca-ti pui in cap, poti face si sarmale. Dar ea e nemultumita.  Ea dorea bucatarie separata ca sa poata gati. Ca ea a venit aici sa gateasca. Si mic dejun, si cina.

De dimineata pana la pranz a carat de la magazin trei randuri de sacose.

Apoi Puiu le-a facut manichiura. Intai nevestei, apoi ei. Cand a ajuns la ea, eu am intrat in camera ca abia mancasem.

Apoi a strans prosoapele abia insirate pe sarma de AIA si le-a pus ea la uscat. Bodoganind. De fata cu AIA care brusc, isi studiaza unghiile proaspat pilite. Ca lesinatele astea nu sunt  bune de nimic. Nu stiu decat sa stea cu  luleaua in gura si cu p**a in cur. Neaparat trebuie s-o prind pe AIA s-o intreb pe ce calmante e. Ea, nu baboiul. Baboiul e pe energizante.

Cand am plecat dupa masa la plaja, putea a ceapa calita. Cand m-am intors, ciorba era gata.

Am uitat sa va spun, maine dimineata pleaca acasa.

images

Cine n-are batrani, sa-i lase acasa cand pleaca in concediu

Se hahaia de curand o buna prietena ca pisicile au un sistem de avertizare prin care se anunta cand si pe unde trec eu ca sa se arunce in calea mea intru salvarea lor. Cred ca acelasi sistem de avertizare folosesc si vecinii de apartament si balcon, dar astia nu se cer salvati, ci  parati si povestiti pe blog, la adelisme.

Altfel nu  pot intelege cum, la sute de kilometri distanta de casa, pe o insula de patru kilometri patrati mai mult lunga decat lata, au dat astia de mine. Astia, adica triplul din apartamentul de langa mine sau chiar quattro-ul ca baboiul ala de-l au cu ei are de doua ori mai multa energie si face de doua ori mai multa galagie decat orice surata de-a ei.

Azi dimineata, la 7 punct, baboiul  iese in balcon. Aia micii, cum ii alinta ea cu drag, dorm. Aia micii au amandoi peste 40 de ani ca sa fim intelesi din capul locului. Iese deci baboiul in balcon si da cu ochii de mine, eu cu ochii in laptop si cu norma zilnica de pagini tatuata pe frunte. Ha, buna dimineata!

Ha, ce tampita sunt ca ii raspund si, mai ales, ca ii raspund in romaneste. Baboiul se lumineaza brusc la fata. Are, in sfarsit, cu cine vorbi si e nevorbita rau, dar rau de tot. Imi explica framantandu-si mainile ca nu-i merge uai faiul si are, nene, jdemii de mail-uri necitite. Probabil jumate sunt newsletter-uri de la banca unde-si tine ea cardul de pensie si restul sunt corespondenta  amoroasa cu Gadea si Dan  Diaconescu.

In fine, nu-i merge netul, asa ca ma oboseste nervos sa ma duc peste proprietar sa-i restartez serveru, routeru, dracu stie.

Pai eu am net, ii ranjesc eu.

Greseala, mare greseala. In trei secunde e la usa mea, cu laptopul in  brate, sa-mi prinda netul de mot. Brusc, imi sucombeaza si mie netul, asa ca ia la loc pozitia de ciocanitoare de  balcon.  E nemultumita. E deja ora 8 si puiu nu s-a sculat. Fii-su, adica. Asta pentru ca lui si neveste-sii nu le pasa de ea si nu se gandesc ca o femeie de varsta ei nu poate merge la plaja la 12 sa stea cu capul in soare. Puiu, zice ea, s-ar trezi, dar nu-l lasa aia. Adica noru-sa.  Ea s-a sacrificat pentru ei si a venit cu ei in Grecia, imi explica ea. Buuun.

Le face cafea, le prajeste oua. Mie-mi salta ficatul in gat. Brusc, baboiul sare din balcon , fericita, dar se intoarce la loc, catranita. Credea ca s-a trezit puiu, dar nu. Nu s-a trezit, ba chiar mai rau. Aia a incuiat usa dormitorului. Na belea.

Baboiul stinge fo trei tigari in zece minute, dupa care ma anunta ca se duce sa-si mute canapeaua pe care doarme ca ii sufla aerul conditionat in cap. Succes, ii urez in gand.

Haaar, poc, trosc, haar, bum. A mutat-o.  Aia doi isi fac si ei aparitia, treziti de zgomote.  Ma uit la ei,  sunt vii, sunt bine, n-au facut penis captivus. Probabil sunt antrenati.  Ma uit iar la ei. N-au copii, ea e chiar frumusica iar el arata bine.  Tot nu pricep ce cauta aia cu ei.

Codobarta incepe sa-i ia la shtanga.  Ca i s-a racit cafeaua, ca  i s-au sleit ouale, Uliuu, plec ca ma pocneste si pe mine.

Seara, babornita le da stingerea pe la 10. Hai, hai, stingerea ca maine iar dormiti pana la pranz. 

Nu-i vad pe ei, banuiesc ca stau cu genunchii pe coji de nuca si ii pupa mainile cu multe inele. Nici pe ea n-o vad, doar o aud.  Ei nu se aud deloc.

Si de atunci, liniste. Greieri. Gizaz.

Va mai zic si maine.

download

 

Daca reusesc s-o prind in poza, v-o arat.

 

 

cu mătușa sub plapumă

N-am inteles niciodată de ce să te căsătorești și să te muți apoi cu părinții, ai tăi sau ai lui, nu contează. Da, stiu, lipsă de spațiu locativ, comoditate,  chirie scumpă și tot așa. Personal, nu m-as fi mutat nici cu  mama lui George Clooney, nici  cu tata lui  Brad Pitt. Doar că m-am întâlnit cu o prietenă care s-a mutat cu iubitul in casa  unei mătuși a lui.  Cu mătușa în casă. ȘI după ce-am vorbit juma de oră, mi-am dat seama. Mătușa aia bătrână și selectiv surdă, adică doar când voia ea, era ingredientul perfect pentru  o viață sexuală  lipsită de monotonie.

Știti vorba aia cu cine n-are bătrâni, să și-i cumpere? Ei, aflați ca e perfect adevărată.

Aveți o relație stabilă de ceva timp și simțiți că plictiseala a început să se strecoare în patul vostru? Încă vă iubiți, dar sexul parca nu mai e ca la început? Simțiți nevoia unor partide de sex de mult mai condimentate? Achiziționați-vă un astfel de exemplar- mamă, tată, mătușă, unchi, bunică, orice astfel de rubedenie cu ochi, urechi și curiozitate vecină cu nesimțirea.

Mătușa era ecologistă și salva planeta. Intra peste ei  in dormitor să le stingă lumina să nu mai consume și să nu mai polueze. S-ar fi băgat cu ei sub duș ca să facă economie de apă dar nu o încăpea cabina de duș și pe ea că de,  nu era tocmai o silfidă.

Mătușa era surdă, sau, mă rog, așa se lăuda ea, dar era surdă selectiv. În sensul că nu auzea când îi cereau partea ei de bani la lumină, dar auzea perfect când le venea ăstora vreo idee de sex și dădea buzna peste ei să-i întrebe dacă nu cumva au spart ceva. Moment în care singurul lucru care i-ar fi putut aduce un orgasm prietenei mele era capul mătușii crăpat de pereți.

Mătușa avea claustrofobie. Nu putea să stea cu ușile închise că se sufoca, așa că deschidea nu doar ușa dormitorului ei, ci și ușa dormitorului lor. Ei o închideau, ea o deschidea la loc. Și tot așa toată noaptea.  Și au făcut jocul ăsta stupid până când ei au cedat nervos dar nu și sexual și au descoperit sexul cu palma pe gură. Era usor kinky, așa  că, după un timp, a început chiar să le placă. Din nefericire, însă, mătușa a început să se uite la un serial cu vampiri.  De câte ori o speriau vampirii, ea dădea buzna și-i speria pe ăștia doi. Printr-un miracol încă nedescoperit, nefericiții nu au făcut penis captivus și, precum mormolocii din cretacic supuși încălzirii globale, au fost nevoiți să se adapteze situație și, astfel, au evoluat.

Aveau deja capacitatea de a face sex  fără să scoată cel mai mic chițăit,  se puteau camufla perfect într-un cuplu care sforăie și iși puteau menține neschimbat  cheful de sex și nivelul mării crescut și după un întreg episod cu vampiri povestit pe îndelete.

Concurau la titlul de supereroi ai sexului și ar fi umilit orice vedetă de film de specialitate. Și-așa am înțeles: păi fără mătușă, ar fi rămas un cuplu  plictisit sexual și atât. Până la faza de guru, mai aveau, însă. Am aflat de la cea mai bună prietenă a mea care toată viața a călătorit în toată lumea că, în Mongolia, în stepă, unde toată familia locuiește în aceeași iurtă, cuplurile au niste pelerine speciale pentru sex. Ea se așează în brațele lui și amândoi se acoperă cu pelerina aia. Și fac sex. Așa, fără să se miște și fără să li se clintească vreun muschi pe față. Fără să spună nimic.  Și în timpul ăsta ceilalalți mănâncă, beau, se uită la filme cu vampiri.

Și prietena asta a mea s-a uitat așa la mine și m-a întrebat: băi, tu ești sigură că pelerina aia nu e pelerina lui Happy Potter? 

 

wanna-hear-a-funny-joke-dude-yeah-your-sex-life

 

depresia care este

N-as fi scris acest post daca n-as fi vazut o mie de pareri legate de evenimentul nefericit petrecut de curand. Că de ce să fii trist cand ai totul, sau ce-i lipsea de a renunțat la viață, că de ce nu a vorbit cu nimeni și de ce nu l-au ajutat.

Treaba cu depresia e așa:

– singurul om de pe planetă care te poate ajuta esti tu. In Romania, cel putin, singura terapie in depresii e terapia medicamentoasa. Practic, baga calmante cu pumnul in tine pana nu mai esti tu. Oricum nu mai esti tu. Nu sta nimeni de vorba cu tine si daca tu nu te mobilizezi sa iesi din starea aia crunta, nimeni nu o va face pentru tine.

– nimeni nu te crede, nimeni nu-ti intelege cu adevarat suferința. Termenul in sine a fost folosit de atatea ori in contexte nepotrivite, incat  depresia suna ca un moft, ca o umbra de tristete spre plictiseala. Ei bine, nu e. Nu e tristete, nu e dor. E o suferinta reala. Nu te doare nimic dar iti vine sa musti din pereti. Senzatia e atat de ciudata incat ti se pare ca nu esti tu in corpul tau ci o entitate rea care te chinuie.La aproape 1.70 m, eu  ajunsesem la 43 de kg. Fara nicio afectiune fizica.

– depresivii isi ascund suferinta pentru ca se tem. In depresie, mintea ta functioneaza gresit, lumea pare cu totul altfel, nu mai ai incredere in nimeni iar mintea iti scrie tot felul de scenarii aberante si paranoice. Eu credeam ca-mi vor lua copiii si ca ma vor interna la nebuni. De exemplu.

-depresia se diagnosticheaza greu. Un depresiv nu e un om care e trist si plange. Un depresiv nu doarme, nu mananca, vomita si are frisoane  de zguduie patul sub el. Toate simptomele sunt fizice asa ca am fost scanata, ecografiata si analizata pe toate partile pana sa mi se puna diagnosticul corect.

– din nou, la auzul diagnosticului, cei din jur s-au relaxat. Aa, ok, depresie, O sa-i treaca. Bine ca nu e cancer sau ceva asemanator.

– depresia e ilogica, nu tine cont de situatia materiala sau familiala. Poti să ai familia perfecta si sa traiesti intr-un castel aurit si sa faci depresie.

– depresivii nu asculta niciun sfat nu pentru ca  nu vor, ci pentru ca nu pot. Cel mai mic gest, cel  mai mic efort pare ceva imposibil de realizat.

– depresia apare ca o reactie a organismului la stres prelungit. O situatie care nu-ti convine si se prelungeste, de exemplu.

-depresia se accentueaza primavara si toamna.

– cel  mai important, depresia poate fi depasita si tinuta apoi la distanta. Nu neaparat cu fericire, ca aia e in doze mici si rare, ci cu sport mult si cu o  minte ocupata permanent.

 

730617_10151343516244154_580476405_n

oo poveste fără oo

Zilele trecute s-a întors în țară, în vacanță, o bună prietenă de-a mea, fostă colegă de facultate. Cu această ocazie măreață am reușit să ne mobilizăm mai multe  și să facem o adunare de fete așa, la un vin. Buun. Seara, la terasa de pe malul lacului, șase fete  cucuiete și un domn, poc și el acolo, târât de lesă de consoarta din dotare. Domnul, ca și consoarta, fuseseră colegi de grupă cu noi, dar întâlnirea fusese planificată  doar pentru fete. El era și el tot un fel de fată, aveam să constat asta pe parcurs, doar că nu avea sâni.

Omul fusese cândva Bărbat. Cool,sexy, miștocar spre golănaș, cu simțul umorului. Era o coadă de fete la ușa lui de-l știa toată facultatea. Asistenții făceau glume cu el, era celebru. Frumușel, ten măsliniu, ochi verzui. Dădea bonuri de ordine la camera lui din cămin și, orice și-ar fi dorit inimioara, nu trebuia decât să pocnească din degete și să bată de două ori din genele lungi și femeile se umpleau de cucuie dându-se cap în cap să-i împlinească voia.

Era el acolo, stingher între noi, și nu era el. Era umbra bărbatului care fusese odata. La fel de frumos și de sexy și acum, dar lobotomizat. Ce pățise? Pățise că se însurase cu cine nu trebuia. În tot șirul ăla lung de femei care făceau anticamera la dormitorul lui, se asezase cuminte și răbdătoare si Ana, una din colegele mele, de față acum. Ei, cumva, asta, nici mai frumoasă, nici mai deșteaptă ca altele, poate doar mai fertilă,  reușise să rămână gravidă și să-i pună șaiba pe deget. Și din momentul în care i-a luat numele, i-a luat și oo-le cu totul. Conștientă de faptul că el era cinci capete peste ea și ca să să fie sigură că omul se liniștește și nu mai calcă pe-alături, femeia nu s-a lăsat până nu l-a castrat și demasculinizat  de tot. Domnul mai avea puțin și  avea și menstruație. În primul rând, seara asta nu era o excepție, femeia îl târa  pe la toate prietenele ei cum târâie ghepardul prada apucată de beregată.  Familia lui era familia lui, familia ei era familia lui. Vacanțele și le făceau cu ai ei, sărbătorile și le făceau cu ai ei. Și pentru ca detaliile slinoase legate  de cine pe cine ia în brațe la culcare și cât de mult îi place lui să facă spooning nu au fost suficiente, a început să-i spună ursuleț, pisicel, bursucel și doruleț. Când a devenit prea plastică pentru  stomacul nostru și a ajuns la cocoșel și ciucurel am oprit-o repede. El zâmbea tâmp și o aproba  de fiecare dată. Îl mângâia și-l pupa și-l trăgea tandru de lobul urechii de parcă acum se întorsese de pe front și nu-l văzuse de cel puțin un an.

Ei au plecat spre casă mai devreme că el trebuia s-o ducă pe mama ei la gară foarte devreme, noi am mai rămas. Și-am dezbătut până am căzut de acord că domnul ori suferise o operație pe creier. ori asta își dorise el cu adevărat și nu  cohorte de femei frumoase care să i se inchine la un semn. Și, ce să vezi,  doar Ana prinsese șpilul.

not-really-a-bitch

 

Pasiune și dramă

ESte o zi fierbinte, la fel ca toate zilele de august, dar ziua aceasta este una cu totul specială, este ziua in care adevărul va ieși la iveală și binele va triumfa. Eventual.
În biroul elegant, Alex își verifică facturile când cineva bate la ușă.
Intră! strigă Alex cu ochii încă în acte și în cameră intră Julio. E agitat și pare nedormit. Frământându-și mâinile, se apropie de Alex și spune: trebuie să bați întâi albușul bine și apoi să adaugi gălbenușul!
Câte ouă? întreabă Alex.
Trei ouă, atâtea îți trebuie pentru un sobaos așa cum îi place ei. 
Alex îl privește atent.
Da, m-am decis să-ți dau rețeta. Să ți-o las ție pe Maria, știu că o poți face fericită. trebuie doar să înveți să faci sobaos.

Ușa se dă  de perete și în cameră intră Maria și Ana. Maria o împinge pe Ana pe podea, aceasta cade și începe să hohotească.

E o impostoare, o mincinoasă! Spune, spune cine ești cu adevărat, Julia!

Printre hohote de plâns, Ana răspunde: Sunt mama ta, Alex, sunt mama ta, Julia!

Cuuum?! se ridică Alex de la birou, tulburat. Mama mea? Dar mama mea a murit la naștere!

Nuuu, totul a fost o minciună! Eu eram doar o servitoare săracă și  m-au obligat să renunț la tine! Eu sunt mama ta și tu eșt fiul meu!

Maria și Julio se uită la ea, încremeniți, Se așteptau la orice, dar la asta, nu.

Mama!, strigă Alex și  o ridică de jos, apoi o strânge în brațe.

Fiule!, răspunde Ana, stergându-și lacrimile.

Dar arăți foarte tânără, protestează Maria.

Toate mamele din telenovele arată tinere, tu pe ce lume trăiești?! răspunde Ana dandu-și ochii peste cap.

Alex o ia în brațe și o sărută. Mamaaa! Ce dor mi-a fost de tine! De acum înainte nu ne vom mai despărți niciodată!

Maria privește îngrozită scena. În fața ochilor ei se derulează un film din care ea nu vrea să facă parte: el cu el și cu mama lui îmbrățișându-se pe plajă, la apus, el cu ea și mama  lui luând o cină romantică in Paris, la lumina lumânărilor, el cu ea și mama lui rostogolindu-se îmbrățișați pe un pat plin cu petale de trandafiri.

Maria se scutură ca străbătută de frisoane si iese alergând din cameră. Julio o urmează.

Alex și Ana se uită pe  geam, îmbrățișați. Cei doi sunt deja departe.

Crezi ca voi mai găsi o fată ca ea, mami? întreabă Alex, sărutând-o pe creștet.

Și mai bună, fiul meu, și mai bună. Doar trebuie să te grăbești puțin că săptămâna iberică la LIdl ține doar până pe 11 august. 

Capture1Acesta este finalul  care mi-a trecut mie prin cap. Restul acestei povești atât de delicioase e aici:

http://www.pasiunesidrama.ro/.