Monthly Archives: February 2015


Udrea-n puscarie, cea mai tragedie

Draga comisie CEDO,

 

vreau sa semnalez faptul  ca in puscariile din Romania nu sunt respectate drepturile omului si mai ales ale femeii.

In primul rand, celula nu are vedere la turnul Eiffel. Asta ma intristeaza si ma face sa ma simt rau.

Apoi, uniformele sunt toate la fel. Orice psiholog  va poate confirma ca  o suta si ceva de femei imbracate la fel ca sunt distruse psihic pentru tot restul vietii lor.

Culoarea uniformei nu este deloc potrivita si nu imi pune tenul in valoare. Am  facut o cerere penitenciarului pentru o uniforma unicat D&G de culoare roz, dar cererea mi-a fost respinsa.

Sala de mese este mult mai mica decat beraria H si nici nu au mici si bere in menu. De fapt, nu exista menu si asta e de neconceput.

Mi se cere sa dau cu mopul fara sa am presa asigurata la un astfel de eveniment, nici macar un fotograf amarat, acolo, iar camerele de supraveghere de la vorbitor nu transmit nici macar in orasul in care este puscaria.

Desi toata lumea  imi cunoaste pasiunea pentru tricotat, nu mi s-a dat voie cu andrele in inchisoare pe motiv ca pot fi periculoase. Stiu ca data trecuta cand am tricotat am fost atent supravegheata de ofiterii SPP sa nu-mi scot ochii cu ele, dar promit sa fiu atenta si oricum e plin de gardieni aici, deci nu are ce sa mi se intample rau.

Am cerut un costum national de designer pentru zilele in care fac de serviciu la bucatarie, dar mi s-a spus  ca nu e cazul, ca voi spala doar pe jos- fara presa, pfff! si ca aici se framanta cozonacii gata copti, nu coca. Ii framanta gardienii cand cauta telefoane si bani ascunsi in ei.

In inchisoarea pentru femei sunt doar femei, iar lipsa unei prezente masculine care sa-mi spuna cat de frumoasa si de buna pentru tara sunt ma deprima ingrozitor.

Desi toata lumea cunoaste efectele antistress ale shoppping-ului, nu exista nici macar un magazin cu pantofi. Sau cu genti. Sau si, si.

Frizerita de aici nu stie sa faca nici macar un blond decent si, desi  inchisoarea nu ofera servicii de manichiura-pedichiura,  nu mi s-a permis sa-mi aduc manichiurista personala nici macar la vorbitor.

Este inadmisibil sa nu ai nici macar o cosmeticiana la o suta si ceva de femei si am ajuns sa umblu neepilata. Mi-a crescut mustata ca lui Ghita ciobanul si imi pun castraveti pe fata  pentru un ten hidratat. Da, stiu, mi-am hidratat de multe ori tenul cu castraveti, dar nicioadata, felii.

 

a dumneavoastra, dar nu mai mult de trei simultan,

Elena Udrea

 

ds

 

 

fifty shades of, mai nene

” – Arata-mi factura la curent, te rog! Si pe aia de apa! Acum!, soptesc eu.

Inchide ochii, savurandu-mi cuvintele. Ridica mana si ma trage peste genunchii lui. Cad instantaneu, iar el ma sprijina cand ii aterizez in poala.

-Stai usor, zice el bland, stii  ca este singura mea pereche de pantaloni si nu am bani sa-mi cumpar altii pana nu scap de ratele in franci elvetieni.

Imi simt inima in gat cand ma mangaie cu blandete pe fese. Oh, de nu i-ar cobora mana in jos ca nu am ajuns la epilat de doua saptamani , astept oferta speciala de sfantu valentin. ii simt respiratia in ceafa cand isi plimba limba umeda pe langa urechea mea. Ma trag usor, panicata de gandul ca mi-ar putea mirosi parul a ceapa prajita- toata ziua am facut zacusca  pentru iarna care vine.

– Mmm, sopteste el, mirosi a ceva care-mi aminteste de copilarie!

Hait! O fi de la alea trei kile de ceapa calita sau de la cartofii prajiti pentru ala mic?

Sunt asezata in unghi, de-a curmezisul poalei lui. Imi da la o parte parul de pe fata si respiratia mi se accelereaza. Nu reusesc sa-mi amintesc daca am scos fierul din priza cand am plecat sau nu si asta ma face sa ma foiesc. El interpreteaza gresit gestul meu.

– Mmm, Anastasia, obraznico, vrei mai mult?

Se apropie de urechea mea, ma musca si-mi sopsteste printre muscaturi:

– Vezi ca maine vine mama la analize, sa-i gatesti fara sare si fara grasimi ca sa nu se panicheze la rezultate. Si sa stii ca mi-am cumparat niste cauciucuri de formula 1, o nebunie, au fost o ocazie speciala, doar o mie de lei unul, nu puteam sa le ratez. Dar pe chestia asta nu mai mergem la munte in weekend. Nu neaparat ca n-avem bani, dar cauciucurile sunt de  vara si la munte ninge.

– Christian, gem aproape fara suflare, Christian…

– Da, iubito!

– M-oi fi legat tu de maini si de glezne, dar un cap in gura tot mai pot sa-ti dau, Christian!”

 

Asa ar fi aratat un fragment din “Fifty shades of Grey” daca autoarea ar fi fost romanca. Daca Christian Grey ar fi fost roman de-al nostru,  cum credeti ca ar fi aratat?

Scrieti-mi pe Facebook sau pe blog, am de dat prin tragere la sorti primul volum din serie plus o invitatie valabila pentru doua persoane, la Hollywood Multiplex, in perioada 13 – 26 februarie.

pizap.com14229933039521

Scrisoarea unui sot catre un gigolo

“Draga gigolo,

Daca tot o impartim, iti propun sa o impartim cu totul.
Asadar iti las adresa la care trebuie sa-i duci masina la spalat (nu-i place cum o spala in alta parte). Ai grija sa fie si alimentata, doar nu vrei sa fii deranjat in mijlocul unei “sedinte” cu o alta clienta pentru ca a ramas (din nou) in pana de benzina in mijlocul intersectiei. Si tonul pe care iti reproseaza TIE acest lucru nu e tocmai duios.

Vezi ca ea nu mai are rabdare/chef sa mai gateasca nimic (este o femeie moderna) iar eventualele pretentii culinare (care te pot tine pe linia de plutire cu sanatatea, lucru important ca doar trebuie cineva sa si munceasca pentru confortul pe care il vrea) le considera mofturi si lucruri injositoare pe care prietenele sale “nu le mai fac demult”.

Nu stiu daca mama ta mai traieste, draga gigolo, dar daca raspunsul este afirmativ, ar fi bine sa nu ceri niciun serviciu nevestei mele in legatura cu ea, altfel s-ar putea ca nici banii suplimentari sa nu mai fie un motiv suficient pentru tine sa-i stai in preajma: iti va aminti cu fiecare ocazie cand va avea chef de cearta. Si lucrul asta nu se intampla doar in “acele zile ale lunii”.

Sambata e zi de shopping. Indiferent ce-ti spune in pat, cred ca e singura zi in care se simte fericita. Proportional cu valoarea bunurilor (inutile) cumparate doar pentru a fi aruncate in curand “pentru ca nu mai sunt la moda”.

Ar fi bine sa stii ca i se pare greu sa puna la spalat hainele, parca am fi in vremurile in care femeile spalau la rau. De fapt am ajuns sa suplimentez banii de pe card pentru a-i rasplati eforturile. Totusi pentru calcat camasile am angajat pe altcineva. Se plange mai ales de hainele mele purtate la sala. Cred ca ar fi vrut sa fim ca in Grecia antica unde exercitiile fizice se faceau in fundul gol.

Duminica e zi de barfa cu prietenele. Stai linistit, in final vor ajunge sa desfiintete si principalele tale calitati. Daca nu duminica asta, duminica viitoare, trebuie doar sa-i acorzi putin timp. Daca te gandesti la sanatatea ta mentala, evita sa stai acasa in acea zi.

Pentru ea martisorul de 1 martie trebuie sa fie cel putin un inel cu diamant iar ziua sa trebuie sarbatorita la Paris (si sa includa neaparat si shopping). Stii ce, frate, eu sunt un tip demodat care considera ca un martisor de 1 martie si niste flori cu diverse ocazii sunt mai frumoase decat orice. Mai ales ca, tot restul timpului, bugetul de shopping este 90% in favoarea ei. In aceste conditiii de ce sa o impartim 50-50? Nu o iei tu de tot?”

 

post scris drept comment de un domn pe nume Oarecare

1337883882408_9085283

← Previous page