Monthly Archives: December 2015


Câteva obiceiuri de Anul Nou adaptate în Romania

Am auzit că dacă te prinde Revelionul în Argentina, e bine să porți o pereche nouă de chiloți roz ca să atragi dragostea tot anul. Eu sunt perfect de acord cu obiceiul ăsta. În România, de fapt, e chiar indicat să porți chiloți roz sexy, e o chestie de supraviețuire. Chiar mama m-a învătat că e bine să ai mereu chiloți curați pe tine în caz că te lovește vreo masină și ajungi la spital. Păi ia gândește-te puțin, altfel cine dracu se mai uită la tine când ajungi la spital? Dacă ești doctor și mai ai o singură perfuzie în tot spitalul, așa cum se mai întâmplă pe la noi și ai de ales între una cu chiloți tip gogoșar, cârpiți și transpirați, și una cu niște chiloți minusculi roz, noi și sexy, pe cine ai vrea să salvezi? Vezi, de aia mori cu zile în România, că nu ajungi la spital cu chiloții potriviți pe tine.

în Australia, lumea iese în stradă și face zgomot lovind puternic cu lingurile în cratițe și tigăi. Acuma nah, așa e la ei, doar de Anul Nou. La noi, la cât costă kilul de carne, zdrăngăni cu lingura în oala de ciorbă un an întreg după o firimitură de carne și răzui tigăile cu furculița după o urmă de cârnat până ieși pe partea cealaltă.

în Brazilia, e bine să sari șapte valuri ca să ai noroc în toate zilele săptămânii. în România, sari valuri din astea de câte ori dă o ploicică, așa că ar trebui să fim mai plini de noroc decât o mâță, de pureci.

În Chile. e bine să mături casa de Anul Nou ca să alungi energiile negative. în România, tot cu mătura se alungă energiile negative și bete criță care vin acasă dimineață cu chef de sex și de sarmale la micul dejun, dar nu maturând pe jos, ci troznind spinări.
Și tot în Chile, e bine să plimbi un geamantan gol că să ai parte de călătorii tot anul. în România, îți merge mai bine tot anul dacă, de Anul Nou, mă-sa își plimbă geamantanele cât mai departe de casa ta.

În Filipine, e bine să aprinzi de Anul Nou toate luminile din casă că să alungi spiritele rele. în România, e periculos să faci asta, că ridici din morți spiritul lui Enel și te sperie în somn cu o factură de n-ai văzut nici în filmele de groază. Tot filipinezii spun să deschizi toate ușile și sertarele dulapurilor și, la miezul nopții, să le trântești alergând. Mersi frumos, le dă mâna că ei nu păstrează, ca la noi, mobila soacrei pe care și ea a moștenit-o de la o mătușă care a primit-o zestre când s-a măritat.

În Puerto Rico, lumea zice să arunci o oală cu apă în pragul ușii, la miezul nopții. Poți face asta și în România, dar e bine să aștepți cu oala pregătită să sune vecina la ușă că să ceară cu împrumut niște zahăr sau să vină la tine vecinul care dă cu bormașina în fiecare duminică, la 8 dimineața. Și, de fapt, poți să te duci tu cu oală la ușa lui, că nu scrie nicăieri că trebuie să fie fix pragul ușii tale.
33251e89ec351a2c886bc31baee780eb

Niște miracole de Crăciun

Deși toată viața sperase să îi apară și ei Arsenie Boca în farfuria cu fasole, așa cum văzuse ea la televizor că se întâmplă, de Crăciun, Melania avusese parte de o minune ceva mai mică. Acuma, calul de dar și minunea de Crăciun nu se caută la dinți, așa că Melania s-a mulțumit și cu o minune mai mică: când a tăiat cozonacul, în umplutura de miez de nucă i-a apărut fața antrenorului de la sală. Părea tare supărat pe ea, așa că a scăpat felia de cozonac din mână și s-a închinat de două sute de ori cu limba în gură în timp ce făcea flotări pe gresia din bucătărie.

Dorina avusese și ea parte de un miracol de Crăciun. După ce tot anul visase să îl întâlnească față în față pe Mirel de la IT în afara orelor de muncă ca să-i sugereze vag cât de mult îl iubește, în Ajun minunea se înfăptuise: dăduse nas în nas cu el la coada de o mie de persoane de la supermarket. Doar că Mirel nu era singur, și cu soția și cu cei trei copii ai lui, lăudat fie numele Domnului.

Marinela avea parte de o minune care se repeta la fiecare Crăciun. Deși soacră-sa era beteagă tot anul, suferea cu bila și nu putea să stea cu ăla mic nici măcar preț de două ore într-o seară să iasă și ei doi la un mic și o bere, de Crăciun, se făcea bine. Dar nu doar bine, ci atât de bine că, de Sărbători, se muta la ei trei zile ca să nu mai piardă timpul pe drum până-n Colentina și înapoi.

Gianina avusese parte de o adevărată minune cu trei zile înainte de Crăciun. Îndrăgostindu-se subit de un domn mai tomnatic găsit într-un club de fițe din capitală și ducându-șe cu el acasă, s-a trezit de dimineață fără domn, dar cu o bancnotă de 200 de lei pe noptieră. Numai bine ca să-și facă și ea cadou de Sărbători un set de chiloți cu sutien pe care-l văzuse într-o vitrină din mall.

Se întâmplă tot felul de minuni în această perioadă. Nesimțitul pe care l-ai dat pe ușă afară în noiembrie e acum mai bun și mai romantic, iar fostul parcă nu mai e așa de rău. În adâncul sufletului, devii mai bună și începi să ierți și ușa închisă în nas când tu voiai să-i faci o bucurie, și la multi ani-ul aruncat două zile după ziua ta, și cuvintele grele, și mesajele ciudate găsite în telefonul lui, și privirile aruncate altor femei când era cu tine de mână, și minciunile atât de gogonate încât Munchausen părea doar un țânc mucos pe lângă el. Iertați, fetelor, iertați că așa face o bună creștină. Dar nu uitați.
abd13bd9bfdaa7b5d80e14bf3cc68d4f

Moș Crăciun, cară-te-acum!

Ah, Crăciunul! Începe acea perioadă a anului în care nevestele rânjesc satisfăcute și amantele înghit ace de brad cu vodka. Acea perioadă din an în care mama și mătușa și prietena din copilărie care are un copil în brațe și încă unul în burtă îți amintesc ce bine ar fi fost dacă nu ai fi fost singură, dacă ai fi avut și tu pe cineva. Pe oricine. Este acea perioadă din an în care regreți că l-ai dat pe ușă afară pe Costel când, într-un acces de sinceritate, ți-a mărturisit că el încă e iremediabil îndrăgostit de Aneta, fosta lui, dar că sexul cu tine îl ajută să o uite mai ușor. Da, e acea perioadă a anului în care umblăm desculțe, cu călcâiul lui Ahile la vedere, îmbietor, când toți bărbații din lumea asta par brusc și în mod inexplicabil mai buni, mai slabi, mai romantici și mai culți.

Este acea perioadă din an în care iubitele de vârsta copiiilor iubiților lor își țuguie buzele, așteptând un cadou direct proporțional cu diferența de vârstă dintre ei, acel timp în care să fii singur e ca și când ai fi un negru în Johannesburg. Sau, mă rog, un stelist în galeria dinamovistă sau un pui de mâț într-un padoc de câini.

Daa, începe acea perioadă a anului în care regreți amarnic faptul că iubitul tău nu a crescut la casa de copii, când descoperi că ai niște rude de care habar nu aveai și întregul lui arbore genealogic de Brăila sau Caracal e înșirat la masa ta și te analizează la fiecare îmbucătură. Ce sunt ai tăi? Apartamentul ăsta e proprietate personală sau stai cu chirie? Și dacă e al tău, e achitat sau mai ai rate? Și dacă mai ai rate, cât de mari sunt și cât mai ai de plătit? Și voi când aveți de gând să vă luați?

E acea perioadă a anului în care faci o oră cu mașina de la Aviatorilor la Victoriei și în care orele la sală își dovedesc utilitatea când te bați în supermarket pe ultima lădiță de portocale.

E luna aceea în care toate kilogramele date jos cu icnete și plânsete revin mai puternice, mai mari, mai greu de ucis și în care ai de moderat meciuri de categoria grea între ai lui și ai tăi.

Până să mă lămuresc de ce ar trebui să mă bucur de perioada asta că vacanța nu mă încântă, sunt freelancer și dacă nu muncesc, nu primesc conuri de brad, am o rugăminte la voi: nu-i mai dați, nene, prăjituri cu lapte că e obez. Mai bine dați-i gingko biloba și pastile de memorie că eu cred că e și senil. Altfel nu-mi explic de ce niciodată, dar niciodată nu mi-a îndeplinit vreo dorință. Iar de-acum sunt deja prea mare să mai cred tot ce promite un bărbat, fie el și Moș Crăciun.
gerh5

O piatră la rinichi de 14 carate

Femeile sunt atât de îndoctrinate că e musai să se mărite şi să toarne copii, încât nici măcar nu încearcă să gândească şi să-şi asculte vocea interioară. Chiar vreau asta? Chiar sunt o ratată dacă nu mă căsătoresc? Oare asta-i menirea mea pe Pământ? Iar presiunea socială e mare. Toată lumea în jurul tău se căsătoreşte şi face copii, toate rudele şi mătuşile de gradul cincizeci şi şapte ţâţâie nemulţumite de câte ori vă întâlniţi şi tu eşti, încă, nemăritată. Şi, după ce termină de ţâţâit, se apucă să facă planuri.

Orice mătuşă de pe suprafaţa Pământului are o prietenă sau o vecină care are o altă prietenă sau vecină care are un băiat de însurat. Sau, mă rog, singur, ceea ce în capul ei e totuna. Şi, când o mătuşă din asta îşi pune în cap să te mărite, nu mai ai scăpare. Tot Universul conspiră întru împlinirea planului ei, toate planetele se aliniază să-ţi pună verigheta pe deget.

Aşa se face că o mătuşă de-a mamei, care toată viaţa îşi dorise un medic în familie şi nu reuşise să-şi împlinească visul, fiică-sa măritându-se cu un pârlit de profesor de geografie, a alunecat pe gheaţă înainte de Crăciun şi şi-a scrântit o mână. A ajuns ea bine-mersi pe picioarele ei la spital, unde, fiind preluată de un tânăr rezident, a înţeles pe loc ce mână nesperată de ajutor i-a întins Universul, aşa că a pus mâna pe telefon şi a chemat-o numaidecât pe nepoată-sa cea nemăritată să vină s-audă cu urechile ei recomandările tânărului şi neînsuratului doctor, pentru că, vezi Doamne, căzătura îi afectase şi auzul, nu doar membrele superioare.

Nepoatei însă nu i-a fost pe plac doctoraşul scos în calea ei de mătuşă şi de soartă, dar femeia nu s-a împiedicat în atâta lucru. De fapt, nu s-a mai împiedicat deloc, pentru că singurul doctor necăsătorit de la secţia de ortopedie părea a fi acesta, în schimb, a stat câteva zile la interne pentru o criză de bilă căreia medicii n-au reuşit să-i afle cauza.

Nici acolo n-a fost vreun doctor pe placul nepoatei, dar mătuşa nu s-a lăsat vindecată cu una, cu două şi s-a internat cu o pretinsă criză de rinichi. Această ultimă internare s-a concretizat, într-un final glorios, cu o piatră, dar nu cu una la rinichi, ci cu una la bijutier, montată într-un superb inel de logodnă pentru nepoata ei.

*fragment din noua carte carte

Acum 26 ani, Moș Crăciun era japonez

Acum 26 de ani, pe 18 decembrie, se împlineau trei ierni de cînd nu văzusem o banană sau o portocală. De aia, cînd aud în tramvai câte un boșorog care suspină și regretă timpurile alea, îmi vine să îi dau un cap în gură.

Să revin. Acum 26 de ani, mă trezisem ca în fiecare dimineață de iarnă cu flori de gheață pe geam. How cute, ați spune voi. Eu aș mai spune încă o dată treaba pe care aș face-o în tramvai și asta pentru că florile de gheață erau pe interiorul geamurilor, adică în camera în care dormeam. M-a trezit vecina de palier care era șefă de aprozar. Voia să ne roage să-i găzduim două pachete de carne în congelator că ea nu mai avea loc. Am uitat să vă spun, se împlineau trei săptămâni de când nu mai văzesem carne în farfurie. Am întrebat-o pe bunica dacă nu există vreo modalitate prin care să scrijelim și noi o așchie de carne fără să se observe. Nu există, a decretat ea și a ascuns-o în congelatorul nostru care avea ecou de gol ce era. Și ne-am dus bosumflați să dă drumul la televizor, dar nu era program. Ah, am uitat să vă spun, aveam doar două ore pe zi program.

Să nu uit, eram la ziua de naștere a unui prieten născut pe 12 decembrie. Petrecerea era reușită, dansam în loop pe Takes my breath away a lui Berlin. Nu auzisem nimic de evenimentele de la Timișoara. nu știam nimic. Eram cu toții senini sau, mă rog, așa păream. Când spiritele s-au încins, ne-am dus în camera cealalaltă dar nu ca să ne bulănim, ci sa să ascultăm Europa Liberă. Eu nu mai ascultasem acest post de radio, deși auzisem de el, dar credeam că e doar o legendă. Mama și bunica se temeau să asculte așa ceva, erau doar două femei fără nicio putere în caz că vreun necaz cu epoleți ne-ar fi bătut la ușă. Atunci, la aniversarea celui mai bun prieten al meu, am aflat că fuseseră omorâți oameni în Timișoara. Mulți. Omorâți urât și apoi ascunși. Printre invitați, un japonez, membru al corpului diplomatic. Și japonezul, cu calmul lui de japonez, ne-a zâmbit cu ochii mici și ne-a spus: Nu vă temeți, o să scăpați de el. O să pice.

Cine să pice? Și de unde?

Mama tropăia la telefon să vin acasă. Și ce m-am gândit eu? Ca să nu iau papară că depășisem cu muult ora de venire, l-am rugat pe japonez să mă conducă dimineața acasă. Și am scăpat, că mama nu mai văzuse în viața ei un japonez în apartamentul ei din Berceni. Și am scăpat și de ce promisese japonezul că o să scăpăm. De atunci am eu o bănuială că Moșul are douăzeci și ceva de ani și vine din Japonia, și nu din Laponia. Și de câte ori aud Berlin, takes my breath away văd în fața ochilor zăpadă cu moarte și sânge și nu avioane și povești de amor.

13997021104d1ab-original-1

De ce prețuiesc prietenia mai mult ca orice

Nu ai amintiri urâte cu prietenii. Chiar și atunci când ție ți-a fost greu și ți-ai șters mucii pe umărul lor, amintirile cu ei sunt frumoase. Prietenii te țineau în brațe și te mângâiau pe păr sau îți întindeau batista.

Unui prieten îi poți povesti toate aventurile tale sexuale. Unui iubit sau unei iubite, nu.

O relatie care nu e bazată pe atracție sexuală și nu poate fi santajată sau manipulată sexual, e mai tare ca orice alt tip de relație.

E normal să fii susținut de mama, de tata sau de frații tăi pentru că aveți bucăți de ADN comune, dar un prieten este lângă tine doar pentru că asta e alegerea lui.

Prietenii nu vin cu familia la pachet, ca soțul sau soția.

Nu există iubit sau iubită din copilărie, dar există prieten și prietenă din copilărie. Cumva, prietenii sunt legați de cea mai frumoasă perioadă a vieții tale.

Nu există un contract de prietenie care să te oblige să faci anumite lucruri. Dacă le faci, le faci doar doar pentru că așa vrei tu.

Nu există noțiunea de prietenie la prima vedere și asta spune multe despre profunzimea unei astfel de relații.

Într-o relație de prietenie, nu există fostul sau fosta.

Dacă te sună și uiți să suni înapoi, un prieten sau o prietenă nu face ditamai criza de gelozie.

Dacă mergi pe stradă cu un prieten și te uiți după alți prieteni, e foarte ok.

Ce voiam eu să spun e că, personal, prețuiesc prietenia adevărată mai mult decât orice. Și că mulțumesc tuturor prietenilor care s-au oprit o oră din goana după cârnați și cadouri sau care au reușit să ridice nasul din laptop, la birou și au fost alături de mine aseară, la lansarea cărții.
carte

13 alte legi pentru ciobani ce urmează să fie votate

Când ies cu oile la păscut, ciobanii vor fi obligați prin lege să meargă în urma lor și să le strângă căcărezele în pungi biodegradabile.

Se va considera abuz și act de cruzime asupra animalelor folosirea unor cuvinte precum “hoooo”, “dâââr”, “marș”.

Câinii vor avea voie să latre doar în afara orelor de odihnă stabilite prin lege.

Dacă vin lupii, ciobanii sunt rugați să anunțe autoritățile și să aștepte în liniște sosirea lor.

Câinii de la stână sunt obligați prin lege să poarte botnițe, să fie castrați, cipați, vaccinați și deparazitați.

Dacă turma trece de la munte la șes, doi câini din trei vor putea fi trimiși în concediu cu plată sau concediați cu trei salarii compensatorii.

Stânele trebuie să aibă acordul de funcționare ISU, MISU, PISU și CANISU.

Este interzis fumatul în spații închise și vânzarea de țigări către oile minore.

Stânele cu o vechime mai mare de două ierni vor avea o bulină roșie pe gard.

Ciobanii care pasc turme în Ardeal se vor adresa oilor atât în limba română, cât și în limba maghiară. De asemenea, câinii sunt obligați să latre bilingv.

Berbecul care conduce turma va fi ales de către oi prin vot secret, democratic.

Oile vor putea fi tunse doar cu acordul lor scris.

Oile negre vor fi ținute în același țarc cu cele albe și orice formă de discriminare bazată pe culoarea blănii lor va fi aspru sancționată de lege. Dacă, în schimb, un berbec este de culoare neagră, va candida pe locuri separate pentru postul de conducător de turmă.

dwceasc

De ce mersul la sală te ajută într-o relaţie

Înveţi că nu întotdeauna e de dorit să atragi atenţia unui bărbat care arată ca în reviste, mai ales dacă e antrenorul care vine la capul tău să te numere la ultimele serii de abdomene.

Ca şi în dragoste, dacă simţi că ţi se face rău şi rămâi fără aer, trebuie să te mişti ca să-ţi revii şi în niciun caz să te aşezi şi să îţi plângi de milă.

La fel ca în dragoste, cu cât te doare mai tare azi, cu atât eşti mai puternică mâine.

Ca şi într-o relaţie, dacă trişezi la sală, nu vei avea rezultatele pe careţi le doreşti.

Înveţi că dacă te pui la mintea unui bărbat şi faci tot ce-ţi spune, a doua zi e posbil să nu te mai poţi da jos din pat.

Că dacă eşti genul nehotărât şi stai mult să te gândeşti dacă să mergi sau nu, vei mai găsi doar ce lasă alte femei: bărbaţi naşpa şi gantere de 3 kilograme.

Înveţi că dacă faci un singur fel de antrenament, corpul tău se obişnuieşte cu el şi nu mai răspunde aşa cum ţi-ai dori, aşa că e bine să schimbi şi tipul de antrenament, şi antrenorul cât de des poţi.

Ţi se confirmă încă o dată, dacă mai era nevoie, că dacă intri de bună voie şi nesilită de nimeni într-o încăpere în care se află un singur bărbat şi treizeci de femei, ai să regreţi asta după primul sfert de oră.

gsrd

Top 5 prietene de care e bine să te fereşti

Pe locul 5 e prietena mai slabă, mai frumoasă, mai sexoasă. Ţi-a suflat de sub nas iubiţii începând din clasa a patra, de când era doar o zgâtie cu codiţe. Acum e o zgâtie cu şuviţe, dar continuă să facă acelaşi lucru: să fie mai frumoasă, mai apetisantă şi mai interesantă ca tine, orice ai face. Poţi să iei tu premiul nobel pentru inventarea bateriei de smartphone care ţine o zi întreagă, tot ea e mai bună. Şi dracu ştie ce mănâncă de e la fel de slabă ca-n liceu.

Pe locul 4 e moralista. Aia care dă ochii peste cap critic de câte ori întorci capul după un bărbat care ei nu i se pare suficient de bun. Aia care îţi dă peste mână când vrei să bagi şi tu o aşchie de ciocolată în gură şi care nu se ameţeşte niciodată şi-ţi numără paharele de prosecco la petreceri.

Pe locul 3 e prietena aia a ta care toată viaţa şi-a dorit să se mărite şi să toarne copii. Nu mulţi, că nu e proastă, doar doi. Dar ăia doi ai ei fac cât două mii ai altora. Ai ei rezolvă integrame pe oliţă, vorbesc fluent patru limbi, pictează capodopere cu piureul de fructe şi sunt pe cale să descopere o nouă teorie a universului. Iar ea, doar despre asta vorbeşte. Fără oprire.

Pe locul 2 stă frumos picior peste picior prietena care este păstrătoarea secretelor omenirii şi ştiutoarea tuturor comploturile mondiale legate de lapte, carbohidraţi, zahăr şi medicamente. În formă agravată, ştie şi cât de nocive sunt vaccinurile.

Iar pe primul loc e prietena care te bate pe umăr şi te linişteşte, spunându-ţi cald că e ok să fii aşa cum eşti, că trebuie să te accepţi chiar dacă ai mustaţă şi 120 de kile şi că ăla care te iubeşte cu adevărat, te iubeşte aşa cum eşti. Dă-le dracului de tocuri, la ce-ţi mai trebuie parfum şi ruj, aruncă un sac pe tine şi gata pentru că nu contează exteriorul, ci interiorul. Ceva mai distructiv şi mai fals n-am auzit în viaţa mea. Dacă eşti singură, aşa o să rămâi. Bărbaţii n-au timp şi nici chef să stea să descopere ce suflet minunat ai. Iar dacă ai deja pe cineva, da, probabil că te va f¤¤e aşa cum eşti, dar nu pentru că te iubeşte cu cele o sută douăjde de kile transpirate şi mustaţa ta plină de personalitate, ci pentru că nu are de ales. Încă. Sau din obişnuiţă. Sau din plictis. Aşa cum mănânci tu nişte paste cu brânză înţepenite în frigider de două zile, deşi tu pofteşti la amandine. Acuma, tu ştii mai bine. Vrei să fii macaroana rece mâncată în silă sau amandina savurată pe îndelete?
well-be-best-friends-forever

Cu feminismul pe arătură

Mult timp am fost ferm convinsă că feminismul e lucrătura unui consiliu mondial al bărbaţilor. Când femeile au cerut de bunăvoie şi nesilite de nimeni să-şi schimbe cu mânuţele lor roata la maşină, să se lupte singure cu geamantanele de 20 de kile şi să-şi mute singure mobila prin casă pentru a zugrăvi pereţii, tot singure, bărbaţii din toate colţurile lumii şi-au desfăcut o bere şi s-au lungit pe canapea, picior peste picior, contemplând cu zâmbetul pe buze isteţimea noastră, puţin uimiţi de ce s-a întâmplat.

Când femeile au început să poarte pantaloni, un rânjet mare li s-a lăţit pe faţă. Mişto feminismul ăsta, a râgâit unul. Adevărul e că nici ei nu se aşteptau să pice atât de bine pentru ei tărăşenia cu feminismul. Se chinuiau de mult să scape de deschisul uşii, de ţinutul hainei, de atâtea „săru’mâna”, încercau de mult să ne facă să muncim şi pentru ei, iar ei să stea mai mult la bere şi să se ocupe de alte treburi bărbăteşti importante asemănătoare, dar aşa ceva chiar nu le-a trecut prin cap. Aici s-au recunoscut înfrânţi: da, femeile au fost mai bune la asta decât ei. La un moment dat, femeile au cerut drept la vot, iar bărbaţii au ridicat din umeri şi au aprobat. Ce ziceţi că vor? Drept la vot? Şi, dacă le dăm, continuă să tragă cot la cot cu noi? Păi, foarte bine atunci, să le dăm ce vor.

Şi au stat ei aşa liniştiţi până când femeile au început să nu se mai epileze că, de, sunt feministe. Să umble aşa, îmblănite peste tot, pregătite pentru iarnă chiar şi-n miezul verii. Şi când femeia a început să-şi răsucească mustaţa cot la cot cu bărbatul şi să scuipe seminţe, bărbaţii şi-au dat brusc seama că, în curând, nu vor mai fi femei pe Terra, ci doar bărbaţi şi feministe. Şi, cum dildoul fusese inventat încă din Roma antică, iar copiii se pot face şi în eprubetă, un singur lucru nu reuşiseră să facă ele la fel ca ei: pipi din picioare. Dat fiind că era o chestiune de care depindeau viitorul omenirii şi afirmarea femeii pe plan mondial, au rezolvat şi această problemă. Da, există un dispozitiv cu ajutorul căruia poţi face pipi din picioare, ca bărbaţii. E acesta din imaginea de mai jos. whatis2

De la vrem dreptate şi şanse egale la vrem să umblăm neîngrijite, neepilate, mustăcioase şi să facem pipi din picioare, e cale lungă. Şi această cale a ajuns la capăt atunci când ultimul bastion al frumuseţii feminine, celebrul calendar Pirelli, a scos o ediţie în care apar femei deştepte, realizate profesional şi împlinite spiritual. Şi asta pentru că, nu, nu apar în el Amal Clooney şi Sharon Stone, ci nişte doamne trecute de a şaptea tinereţe, ca Yoko Ono, naturale, pardon, era să zic urâte, zbârcite sau supraponderale. Şi, brusc, acest calendar, care aproape 40 de ani s-a vrut un templu al feminităţii şi un omagiu adus femeii, ne aruncă înapoi, acum sute de ani, declarând lumii întregi că femeile deştepte nu pot fi decât bătrâne şi urâte, iar cele frumoase, proaste de bubuie. Şi aşa s-a dus dânsei de suflet toată lupta pentru egalitate şi dreptate.
b30373b3-c412-4037-910d-67bef365ac61