Despre pauze despre tine

Am fost zilele trecute la un film de fete, How to be single se numea. Filmul, uşor spre bunicel, a fost super ok pana la final când a dat-o în dramolete şi morale de fabule că de aia plătim bilet să mergem la film, să ne facă scenaristul şi regizorul morală şi na na.

În fine, nu asta contează ci subiectul filmului în care se întâmpla aşa: ea are o relaţie stabilă cu un boring băiat bun bla bla şi la un moment dat, tam nesam, ea decide să ia o pauză de la relaţie că vrea să se descopere. Ăla că mâr, că câr, dar acceptă că n-are încotro. Pare o toană din partea ei, dar, de fapt, e o etapă mai mult decât necesară. Yeap, eu sunt aia care susţin că înainte să te cunoască omul de lângă tine, e bine să te cunoşti tu, să afli cine eşti şi ce-ţi doreşti de la viaţă. Din toate punctele de vedere. Pentru că întrebările astea nu dispar, ci te bântuie şi cresc şi te pocnesc târziu, când orice încercare de a găsi un răspuns poate afecta multă lume din jurul tău.

De aia relaţiile legate la vârste mici şi cu puţină experienţă sunt sortite eşecului. De aia mă uit în jur şi văd numai divorţuri şi căsnicii continuate de formă de dragul copiilor sau al bunurilor comune prea complicat de împărţit.

Pentru că oamenii nu au avut timp pentru ei. Proaspăt ieşiţi dintr-o adolescenţă tulbure, au intrat direct într-o relaţie long term loc finalizată la presiunea părinţilor printr-o căsătorie pe la douăzecişiceva de ani şi asta a fost. Că eşti îndrăgostită ca o gâscă şi e vorba despre el, apoi faci copii şi e vorba despre ei şi despre tine când e vorba?

De cealaltă parte, recunosc, e un mare act de curaj să dai o pauză omului de lângă tine, fie că o faci la nervi, fie că e un act asumat şi gândit. Te va compara cu tot restul lumii şi, în plus, rişti să înveţe să “meargă fără tine”.

Relevant, însă, a fost comentariul bunei mele prietene cu care am mers la film: îţi dai tu seama că în România aşa ceva nu poate exista?

Şi imediat mi-au venit în cap nişte posibile replici ale lui:

Ai pe cineva, nu-i aşa?
Ţi s-a urât cu binele.
Nu mai găseşti tu prost ca mine.
Ai băut ceva?
Cuxva, tot cuxvă.
Mi-a spus mie mama să nu am încredere în tine.

images

4 Comments

  1. Barbu says:

    Cică „no comments”; imma go first. So: e mișto să știi cu ce te mănânci tu însăți, dacă n-ai aflat până atunci. Și evident, dacă ai chef să nu mai stai lângă cineva, nu mai sta! Că doar nu suntem sclavi.
    Dar (evident că era și un „dar” pe undeva) nu e deloc mișto (/cool) să lași o persoană cu ochii-n soare; dacă nu ești sigur(ă) de o relație după perioada de probă (nu, nu un an doar ca să te prinzi), atunci nu se pune problema că vrei să TE descoperi, ci că nu mai vrei să fii cu persoana aia.
    Dacă totuși erai într-o relație stabilă, trecută de perioada de tatonări, atunci gogorița cu „vreau să mă descopăr” e de tot… deliciul turcesc 😉
    Dacă ajungi să iei o pauză dintr-o relație pe bune, felicitări! Ai aflat un lucru cert despre tine: ești egoist(ă) și ți se rupe de ce-ai lângă tine.

  2. marcian says:

    Adela, trebuie sa pui un avertisment undeva, intr-un loc cat mai vizibil. Oamenii astia au inceput sa te ia in serios :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *