ca barbatul tinut sub papuc te impiedica la mers

Era demult un banc celebru. Cum ca doua prietene se intalnesc pe strada. Si una intreaba” Si, ce-ti fac copiii?” ” Fata, bine”, raspunde aia.” Are un barbat…aur! Calca, spala, face mancare, sta cu copiii. Ce sa  mai, a nimerit super! Dar baiatul, baiatul saracul, a nimerit prost. El spala, el calca, el face mancare si piata”.

Asa si noi. Sigur ca ne-am dorit toate un barbat  din ala ca in poze, la bustul gol, cu pachetele pe piept, cu pruncul intr-o mana, infigandu-i biberonul in gura si cu fierul de calcat in cealalta. Probabil de aceea chef-ii si in general barbatii care stiu sa gateasca sunt sexy, ca imaginatia noastra are limita cerul. Oare daca stie sa gateasca atat de bine, spala si vasele dupa? Si-mi face si cafeaua dimineata? Si sterge si praful?

Acuma, daca trecem de euforia unei poze perfecte, indoiala incepe sa incolteasca. Oare chiar am vrea un astfel de barbat? Asa, cumincior? Molicior? Aliniat la cratite? Prieten cu aspiratorul, cu carpa de praf si cu mopul?  Si daca l-am vrea, cat timp l-am vrea? O zi? O luna? O viata?  Mai este el oare la fel de barbat asa, perfect? Sa ne intalnim in pat si sa schimbam retete si ponturi pentru un blat mai pufos? Sa-mi povesteasca entuziasmat cum  i-a cusut copilului costumul de pinguin pentru serbare?

Daca as sta in casa cu un uber-chef, m-as incaiera cu el  pe tigai si pe spatiul mic din bucatarie. “Iesi tu sa gatesc eu!” “Ba iesi tu!  Ca e randul meu! Si de ce pui sare la inceput?  Sa usuci carnea aia de tot in oala? “

M-as intelege, insa,  perfect cu unul caruia ii place sa calce rufe. Si nu-s deloc pretentioasa, le accept si fara sa fie calcate la dunga. Asta daca le calca la bustul gol si imi face cafeaua dimineata. ” Ce zici, iubire? Ca simti nevoia sa te implinesti ca barbat calcand niste cearceafuri?  Te rog, uite fierul.  Daca ti-e teama de priza, il pot baga eu. Si ca sa nu te incurc in dezvoltare, eu o tai cu fetele la cico”

Cu riscul de a-mi lua rosii cu oua in cap, declar ca nu inteleg treaba aia cu concediul de paternitate decat in cazuri de salarii foarte mari ale mamei  si mici ale tatalui. Altfel, nu stiu ce sa spun.  M-am intalnit zilele trecute cu un  prieten. Era grabit, aproape a dat peste mine, ” Unde fugi, l-am intrebat? ” Fug, copilul are masa  in zece minute si trebuie sa suga”. ” Huh?!! Si tu ce faci acolo, dai lapte?” ” Nuu, eu o tin pe ea in brate si ea il tine pe el in brate  si asa il tin eu pe el in brate cand el se hraneste”. 

Am avut demult un coleg frumusel si papusel, suspinau toate cand il vedeau. Eu nu faceam exceptie de la regula. Asta pana in ziua cand, aflata cu respectivul exemplar  masculin intr-un mare oras european, faceam cumparaturi pentru acasa. Eu am luat repede trei trente, el a lins telefonul juma de ora cu nevasta-sa ca sa cumpere copilului un set de chiloti.  Ca-s pe bleu, ca-s de bumbac, ca atat costa si atat face, ca ea ce-ar face daca ar fi, ca sa respire sau sa inspire?  Respectul si admiratia mi-au sucombat brusc.Nu-mi plac barbatii sub papuc, nici macar aia impiedicati si nimeriti accidental sub  papucul din dotare. Da, stiu. Senzatia  ca ai ceva viu si cald pe care  calci la fiecare pas poate fi extrem de  placuta, dar credeti-ma, barbatii de sub papuc te impiedica la mers. 

“Pai si ce vreti voi, sucitelor?”, ar fi indreptatit sa se revolte orice barbat intreg la cap.  Noi vrem asa: si cu painea unsa, si cu slana in pod. Noi vrem sa mancam prajituri la miezul noptii, dar sa ramanem slabe si frumoase.  Na.

 

descărcareimages (1)perfect-guy

 

5 Comments

  1. Subscriu la faza cu bărbatul care ştie să calce. O îndeletnicire pe care o urăsc din toţi ficaţii, rinichii, plămânii şi restul organelor mele!
    Dar, cel mai tare şi mai tare, mi-aş dori un bărbat telepat! Sau nu, că, dacă mi-ar ghici gândurile, eu cu cine m-aş mai certa? Nu aş mai avea motive să mă iau de el, să mă plâng… deci, da, m-am decis (cred :) ) Vreau un bărbat care să calce rufele. Pentru asta renunţ la chet, la posesorul de pătrăţele…
    :))
    M-am amuzat teribil cu postarea ta. Iar pozele… delicioase!
    P.S. Să nu mă spui soţului meu, da? :)

    • adela says:

      nu, nu, ramane secretul nostru:)
      crezi ca daca-i comand sotului de ziua lui o masa de calcat cu Rapiduletzu se prinde? sau as fi prea subtila?

    • Nor says:

      buna, pe post de back-up, te ajut si eu cu mult drag. masina mea, asa cum ai vazut-o, nu e mare dar se rabazeata bancheta din spate si poate duce un pachet cu dimensiunile specificate.

  2. alin says:

    Si cine ii consideri sclavi pe acei barbati ? Nu cumva femeile ?

    Da vina pe cauza, nu pe efect, Adelo… Stim amandoi ce poame sunt muierile in ziua de azi… Fac sex pe bani si au pretentii de moralitate de la barbati.. Eh, vede-mi-as ceafa !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *