Am fost eu ca să nu mai mergeți și voi

Am fost zilele trecute la Tâncabești să trăiești la o cherhana, cică, pe malul lacului. Adevărul adevarat e că am primit propunerea cu entuziasm, adică yeey, o cherhana cu nume englezesc în Tâncăbești să trăiești, moamă câta hipstereala.

Deci cu sufletul deschis pornind, așa am și ajuns acolo unde, la Tâncăbești să trăiești. Nu mi s-au părut suspecte rânjetele cu subînțeles ale pescarilor înșirați pe malul lacului, dar, odată ajunși la marea cârciumă Two lakes, two brothers , de-te de-aici ce nume au, bă, am început să înțelegem. Alea două lacuri erau unul singur în care plutea un pește mort și umflat. Și nici picior de un frate, darămite de doi frați. Așa, ca să le spui și lor niste impresii la fața locului.

Hipstereala cu nume străinez era doar cu numele. Zece minute am alergat tot personalul întâlnit în cale să-i întrebăm de o rezervare. Cum îi recunoșteam pe angajați? Simplu, ne uitam după cei mai slinoși din zonă.

După zece minute, am găsit în sfârșit pe cineva care știa de rezervarea noastră și ne-a așezat la o masă. Așezat e un fel de-a spune, că în momentul în care am tras de scaune să ne așezăm, un alt slinos a strigat să stăm așa că s-ar putea să avem rezervarea înăuntru, deși noi o cerusem expre afară.

Ghinion, am zis și m-am așezat, să vină să mă ridice dacă are tupeu.

Au aparut doi ospatari, unu fără dinți în gură și una cu un surtuc strâns pe ea din care i se revărsa burta.  Aia cu burtă nu s-a priceput să deschidă o bere, așa că am scos eu brelocul fermecat cu  desfacaret de bere de care nu mă despart niciodată și am rezolvat-o. La vin a chemat întăriri. Nu avem decât crap și somn, a decretat solemn ospatarul. Ha, ha, faceți mișto, nu? Nu, serios. Păi și în balta asta ce tineți în afară de pești morți? Comoara lui Jack Sparrow?

Am comandat antreuri și chiftele de pește.  Chiftele de pește erau de soia de pește și reci ca peștele ăla mort care se tot plimba cu burta-n sus prin fața noastră.

Apoi am luat, conform recomandărilor ospătarului, crap prăjit, somn la grătar și aripioare de pui pentru un fițos care a venit la cherhana dar nu mănâncă pește. Crapul prăjit era atât de îmbibat de ulei că în momentul în care am strănutat, juma de kil de ulei a fost instantaneu pe tricoul ăluia din față. Să nu uit. Fără sare, fără gust. Somnul era făcut în sânge iar aripioarele erau fo patru cu niște scârmoaje înțepenite  și reci de cartofi prăjiți. Aripioarele, știți, sunt compuse din trei părți. Toate trei părțile inclusiv aia care de obicei se aruncă erau  netăiate și semiprăjite.

În spatele nostru, cei de la masă au dat de dracu. Adică au venit să plătească cu cardul la Tâncăbești să trăiești, amăgiți de numele englezit al cârciumei. Păi unde te crezi, băi hipstere, ia marș comanda până în București să trăiești ca să scoți niște cash. Și lasă și permisul de conducere la noi. Ce?  Dacă te oprește poliția? Să trăiești. Tâncăbești.

Am plecat mai flămânzi decât am venit. Pe drum, pescarii stăteau pe malul apei și mâncau mămăligă cu ceva. Dă, bre, și mie, o bucată. Fără pește. Și ăia rânjesc și mănâncă în fața noastră. Doar dacă în euro plătești.  Să trăiești. Tâncăbești.

index

 

1 Comment

  1. Naspa sa te astepti la ceva wow si sa fie exact pe dos, am patit0o si eu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *