ca dragostea e simpla: iubesti si-apoi nu mai iubesti

Nu am sa inteleg niciodata mirarea cu care o buna prietena imi povestea cum o alta buna prietena a renuntat la o relatie  care, dupa capul meu, dura deja de prea multi ani iar dupa al ei  era abia la inceput. Diferenta de opinii venea din gradul de prietenie al fiecareia cu persoana respectiva. Ea ii vedea doar la aniversarile prietenilor comuni, frumosi si politicosi unul cu altul.

Eu o vedeam cand venea dimineata la mine la cafea si plangea, apoi pleca fara sa bea nici macar o gura. Cand a decis sa puna punct ea a fost cea care a dat cu piciorul unei relatii asa de frumoase si unui partener atat de bun, de avut si de serios. Cum nu raspundea coerent  niciuneia din cele trei intrebari majore “te bate?”, ” nu aduce bani in casa?” si ” are pe alta?“, starea ei de nefericire cotidiana a fost interpretata ca plictiseala, lipsa de ocupatie si simplu moft al uneia care are de toate si careia i s-a urat cu binele.

O alta prietena a sfatuit-o cu caldura sa plece impreuna undeva cateva zile, doar ei doi. Dupa ce au rezervat, dez-rezervat, anulat si iar rezervat de cateva ori pana sa-si sincronizeze trei zile libere in programul lor foarte plin, dupa ce s-au certat doua zile cu privire la locatie- ea vroia intr-o capitala europeana eventual  in perioada reducerilor iar el vroia in creierul muntilor la minim trei ore de cea mai apropiata forma de viata, au reusit sa plece. Dar asta doar ca afle ca nu au ce sa-si spuna unul altuia timp de trei zile si ca principalele coordonate ale zilei- mancare, alcool, sex nu sunt suficiente niciunuia din ei.

Cu aceasta ocazie am aflat si eu cu bucurie ca exista o meserie mai inutila ca a mea: aceea de  “specialist in terapie de cuplu”. “Pai si?‘ am intrebat-o curioasa. “Pai nimic”, zice ea, “intai am intrat eu si am vorbit o ora. Apoi a intrat el si a vorbit juma’ de ora. Si a treia sedinta am intrat amandoi si nu am vorbit niciunul. Ca n-am stiut ce.” ” Pai si atat de banii aia multi?” ” Nuu, ne-a dat o tema pentru acasa. Trebuie sa luam macar o masa pe zi impreuna. Noi doi adica. ( rade cu pofta). Eu nu mananc seara ca ma ingras, el nu mananca dimineata ca se grabeste la firma. Peste zi suntem la munca, sambata iesim in oras cu prietenii iar duminica mergem la parinti la masa. Ultima oara cand ne-am trezit doar noi doi la masa a fost cand erau copiii in tabara, noi eram la masa la parinti si unei matusi i s-a facut rau in casa si au plecat s-o duca la spital. Si asa am ramas  doar noi la masa”. 

” Pai si cand erati tineri cum luati masa doar voi doi?” am intrebat-o  eu, amintindu-mi ca ei doi chiar se iubeau candva. “Aaa”, zice ea. ” Pai era mult mai simplu.  Invatam impreuna in sesiune si ne ascultam unul pe altul din cursuri.  Ma tinea in brate cand repetam si  ne sarutam la fiecare curs parcurs. Dupa  juma’ de zi de invatat mutam patul pana la usa facand sex si dupa atata sex, sa vezi ce foame ne pocnea!”

large

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *