ca as iubi o “doamna Nela” ca Di Caprio pe Kate

M-a sunat azi o prietena sa iesim prin oras ca e ” femeia” la ea acasa. Ce ” femeie”, femeie?, am intrebat-o eu, neintelegand. Cum  ce femeie, tu? E doamna Nela care vine  in fiecare saptamana.  Pe masura ce-mi povestea, ma cuprindea pizma si ma sufoca oftica. Doamna Nela avea cheia de la casa. Doamna Nela venea ca o naluca, tacuta si nestiuta, intra, facea curat si ordine si pleca. Ah, pardon, si calca. Din punctul meu de vedere, doamna Nela era Dumnezeu pe pamant.  Daca as fi avut si eu o doamna Nela, as fi iubit-o pana la moarte. As fi venerat podeaua pe care calca ea cand dadea cu aspiratorul si poetii vremii ar fi scris sonete despre iubirea mea  pentru doamna Nela. 

Si asta pentru ca eu nu am avut niciodata o ” doamna Nela”.  Am  flirtat cu o ” doamna Stela”  odata in sensul ca trebuia sa vina a doua zi pentru curatenie si am sunat-o cu o seara inainte sa-mi confirme ora. Doar ca ” doamna Stela”m-a intrebat daca am terminat treaba. Ce treaba? am intrebat eu, naiva. Pai treaba, zice ea.  Ati strans tot prin casa, ati scos vasele si paharele din dulapuri? HUH?! De ce? Pai nu veniti dumneavoastra maine? Noo, zice ea, ca eu vin doar sa spal faianta si dulapurile si sa sterg geamurile, nu sa-ti strang dumitale boarfele. A, da? Pai atunci, merci frumos ca asa stiu si eu sa fac curat. Si asta a fost ” doamna Stela”. 

A urmat apoi ” tanti Gigi”. Idila cu tanti Gigi a durat doar o zi. Cum a intrat pe usa, tanti Gigi a vrut o cafea.  Si un sandwich ” sa n-o roada stomacul”. Apoi a mai vrut inca unul. Si un ceai, sa-i alunece pe gat. A vrut apoi un pahar de vin. Si niste ciorba, daca am. N-aveam. Dar aveam un pui la cuptor. M-a rugat sa-i fac niste mujdei alaturi, Si  o mana de mamaliga ca n-a mai mancat de mult. Si dupa toate, a mai vrut o cafea.

Eu am ajuns la birou  dupa pranz si mi-am luat si ceva papara, tin minte. Fara mujdei si mamaliga.

A treia incercare a fost cu ” doamna Meri”. Dupa deziluziile traite, pe doamna Meri am chemat-o doar sa-mi calce. I-am pus cosul cu rufe in fata, fierul de calcat in mana si am  fugit sa ma schimb sa plec la birou.  Ma aud strigata si cobor scarile sa vad ce s-a intamplat. Doamna Meri tinea in mana o camasa a domnului si ma privea cu repros si dezaprobare. Pai se poate, doamna Adela? Tz tz tz. Eu m-am facut mica si am coborat pash-pash scarile, cautand cu privirea problema. Problema era in mana ei, camasa sotului avea un nasture lipsa. Vai! Doamna Meri ma privea pe sub ochelari ca pe un elev prins cu tema nefacuta si scos la tabla sa fie facut de rusine. Pai ce sotie sunteti dumnaevoastra, doamna Adela?! Pai e posibil sa-l tineti pe domnul asa, cu nasturii sariti, ca pe un zilier? Pfaaa!

Asa ca daca as intalni pe lume o ” doamna Nela” as iubi-o mai ceva decat Romeo pe Julieta.  N-as insela-o, nu, nu, nici macar nu i-as spune cand imi duc rochiile la curatatorie. Nu i-as jigni sentimentele, as pupa-o pe frunte cand ii bag banii in buzunar si i-as sopti tandru la ureche: doamna Nela, te iubesc ca ca tine nu gasesc.housekeeper-portly

 

6 Comments

  1. Vienela says:

    Daca reusesti sa pui mana pe tanti Nela, fa-ti mila si trimite-o si la mine, macar o data pe saptamana. Nu am cautat-o niciodata, insa de la un timp ii simt lipsa. :))))

  2. Andra says:

    :)))) =)))) matusa mea are o Adriana. Si ea e foarte ok… doar ca nu prea pare sa dea dovada de prezenta unor papile gustative si simte nevoia sa ne psihanalizeze pe toti :)))

  3. Mona says:

    Eu am foat “doamna Nela” timp de 3 ani ptr.italieni. O dat pe sapt omu respectiv venea acasa si gasea totul pus la punct. Nu ma privea viata lor, mancare din frigider sau alte detalii! Eu stiam ca luni la Geani, marti la Marco..etc. Pfff…in viitor sper să am eu o ” doamna Nela”

  4. Barba Capri's says:

    Îmi pare rău să-ţi spun dar tu nu o vei avea pe Doamna Nela niciodată!
    În primul rând, doamna Nela e şi ea o femeie. Are şi ea secretele ei. Are şi ea nevoile şi motivaţiile ei. Tu vezi în ea doar o ‘poveste’. Ca şi povestea cu aspiratorul. Vezi o reclamă cu un aspirator care face de toate, aspiră praful cu covor cu tot, spală mobila şi faianţa, se bagă pe sub paturi, pe sub şifonier, intră prin toate colţurile, lasă pisicile şi câinii fără păr ca nu cumva acestea să mai îndrăznească să-şi depună părul prin casă. Este mic, consumă puţin şi culmea este şi foarte ieftin.
    După ce l-ai cumpărat şi l-ai folosit vei vedea că praful e la locul lui pe mobilă şi pe covor, pe tine te doare spatele şi gâfâi de transpiraţie.
    Cât de naivă trebuie să fie doamna Nela ca atunci când face curat să nu-şi completeze şi ea garderoba cu una, alta, să nu se probeze cu lucrurile tale, să nu-i alunece pe deget un inel, să nu se dea cu un parfum, să nu se aprovizioneze cu un sandviş din frigider, să nu bea o cafea liniştită chiar din ceaşca din care bei tu, să nu te bârfească la toate cunoştinţele cu ce ai în casă.
    Doamna Nela e OM (mai rău! FEMEIE!)nu e robot.
    Iar tu nu eşti tipul de femeie care are nevoie de o doamnă Nela. În mintea ta te gândeşti că mai bine faci tu decât să facă altul. Ai prea mult bun simţ ca să te răţoieşti la cineva: ‘Pune fă mâna la treabă!!!
    Eşti prea ‘unanistă’ ţi-e ruşine să ceri şi în cazul când primeşti recompensezi cu mai mult decât este nevoie. Dar aşa eşti tu.
    Aşa că, ADIO NELA! – VINE ADELA!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *