ca ochii pe care nu-i vezi, nu e bine sa ii crezi

Aud prin targ ca lumea se mai indragosteste. Prosteste. Atat de prosteste incat suspectezi niste tigle ciobite bine la mansarda. Povestea  de prosteala si amor e asa:

Peste sapte mari, peste sapte tari, traia odata un distins domn.  Si  cum nu reusise sa-si afle perechea in lumea reala  si tocmai se terminasera femeile in tara lui numita Singapore, domnul nostru si-a suflecat manecile si s-a asezat in fata calculatorului sa-si caute iubirea. Si  de bine ce a cautat-o a gasit-o hat, tooooocmai in Romania, tooocmai in Galati.  Acolo, da, la moldovencele alea frumoase, ochioase si sexoase.

Si cei doi s-au iubit cu foc virtual timp de  doi ani in care au incins mouse-ul si tastaturile. Si nu numai. Si cand au vrut sa se iubeasca si real, nu doar “plutoniceskaia liubov”, ca intr-un vechi film rusesc, domnisoara a vrut sa incalece coada unui Boeing si sa zboare la Singapore. Domnul, ca un galant ce se afla, a decontat calatoria. In avans. 2000 euro.

Asa ca a pus banii la posta sau cum pun ei banii acolo in  tara lor peste sapte mari si sapte tari, a copt un curcan, a facut curat in casa si a inceput sa o astepte. Si a asteptat, si a tot asteptat intr-o luna cat altii in sapte si, vazand ca domnita vietii lui nu mai vine, a incalecat  degraba si a zburat fo douajdeore pana-n Romania, la Galati, unde, ce sa vezi, ciuciu iubire, ciuciu printesa. Geaba  a venit el cu inelul de cerut in casatorie ca n-a avut cui sa-l mai dea.

Si-am incalecat pe o sa si v-am spus povestea asa. Bai ciuciunghezilor si strainezilor, bine va fac moldovencele noastre!

bbd7b6885847f3cc4919688036166373

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *