cadoul lui Pepelea

Sper din tot sufletul ca există în iad un loc special amenajat pentru rubedeniile care-ți dau cadou tot felul de prostii pentru casă și vin apoi in vizită să verifice dacă le pretuiești ofranda. Că dacă nu există, macar să știm de pe acum să le amenajăm ceva pe lumea asta.

O matușă mi-a adus demult un bibelou. O oroare, un bătăuș sticlos cu o bâtă în mână care se rasucea cu bîta ridicată să-mi pocnească si celalalt bibelou primit de la ea, o balerină pulpănoasă și cu fundul mare. Și cum stateau ei așa a război pe pianină, ăla cu bâta sus, aia cu piciorul ridicat, s-a umerit puțin fii-mea care atunci avea vreo 5 ani și i-a înfrățit pe amandoi într-un făraș de cioburi. Ce mai vaiet, ce mai zbucium. Următoarea vizită a mătușii a fost ultima și s-a consumat în mai puțin de cinci minute. Mătușa, saraca, s-a prapadit de bătrânețe, dar eu, cand mi trântesc aiurea ușile prin casă și mi se zgâiesc mâțele în gol, sunt ferm convinsă ca ea e, supărată și acum că i-am prăpădit darurile.

O prietenă de-a mea primise in dar de la soacră-sa un tablou de familie cu toți morții aliniați in el pe trei rânduri, de la mama mă-sii la cel mai îndepărtat și mai renegat văr al ei. De câte ori suna aia la ușă, asta, poc, sărea cu tabloul și-l agăța pe perete.

O alta se pricopsise cât fusese plecată într-un city break nu cu o gripă, că aia trecea mai ușor, ci cu ditamai tabloul cu maci pe cât de roșii, pe atât de urâți, proptit in miezul sufrageriei de mama lui, firește. Ani la rând s-a rugat amărâta să tragă un cutremur măcar de 4 ca să aibă și ea un alibi credibil și, când, în sfârșit, a dat Bunul unu, a dat și ea cu oroarea de ciocanul de șnițele că tabloul, nici trântit nu s-a lăsat spart.

Soacra-sa, însă, dorind s-o consoleze pentru pierderea suferită, a troznit-o cu o pereche de covorașe atât de mov că-i venea ăleia să vomite când dădea cu ochii de ele. Și pentru că toate blestemele din lume nu le-au făcut să se evapore sau să ia singure foc, într-o bună zi în care dânsul era plecat de acasă, a pus mâna pe ele și le-a aruncat direct în mașina de gunoi venită să ridice mizeria din curți și case. A fost perfect până când a venit domnul acasă. Ea se pregătise sufletește pentru reacția mă-sii, dar când el s-a uitat la ea cu ochii umezi și a întrebat-o șoptit unde-s covorașele de la mama lui, a fost prea mult pentru ea. Și a plecat la mama ei, trântind absolut accidental la ieșire toată vitrina cu cristaluri.

images

8 Comments

  1. adele says:

    Eu nu inteleg de ce sa nu refuzi sa pui pe perete/parchet/unde e cazul un astfel de cadou oribil…multumesti pentru gest, dar nu se potriveste cu mobila/design-ul. Ce poate fi asa greu?

  2. Corina says:

    Cu asemenea oameni, orice e greu, inclusiv un dialog civilizat.Poţi să-i spui cuiva rezonabil, care nu ia drept atac la persoană sau la sentimentele materne o simplă diferenţă de gusturi. Cine face asemenea cadouri şi se mai şi supără dacă nu le expui e clar că nu poate înţelege şi accepta nici un fel de motivaţie…Ca să nu mai vorbim că în majoritatea situaţiilor povestite mai era în joc şi relaţia cu partenerul de viaţă :)

    • adela says:

      exact :))

    • adele says:

      Daca partenerul de viata se supara ca am refuzat sa-mi pun in casa un cadou urat, doar pentru ca e de mama/matusa/stranepotul, atunci clar trebuie schimbat partenerul de viata :)) OK, nu sunt casatorita, deci voi stiti mai bine, dar nu mi se pare normal. Eu l-am luat pe el, nu toata familia. Mi se pare ciudat

  3. Alexandra says:

    Eu nu am nevoie de alte “rude, soacre, prieteni” pentru astfel de gesturi, ca ii am deja pe ai mei (parinti) si mereu mi-a fost rusine sa-i refuz…

  4. dede cati says:

    Tabloul cu maci actualizat o are si pe Grapini ,e mai sic asa …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *