Care-i treaba cu anul bisect

Din patru în patru ani, luna februarie este mai lungă cu o zi.Cum a apărut această zi, nimeni nu ştie exact. Legenda spune, însă, că un bărbat a uitat cu totul de Mărţişor. S-a trezit el senin în dimineaţa zilei de 1 martie şi s-a aşezat la masă în bucătărie, aşteptând să-i toarne soţia cafeaua în cană. Doar că soţia s-a uitat aşa lung la el, a venit cu ibricul, dar l-a turnat din greseală doar la ea în ceaşcă. Cafeaua rămasă a ajuns în chiuvetă, unde a ajuns şi omleta lui care, în mod absolut inexplicabil, era îngrozitor de sărată.

Cum soacra venită în vizită i-a trântit cu sete valiza de zece kile pe picior, omul a plecat repede la muncă. Nici acolo nu i-a fost prea bine, femeia de serviciu i-a dat cu mopul peste picioare, secretara nu şi-a deschis niciun nasture la bluză, iar fata nouă de la contabilitate s-a făcut că nu-l cunoaşte deşi săptămâna trecută ieşiseră împreună la o cafea. În scop profesional, evident.

În drum spre iubita lui Nuţi, s-a tot gândit ce se întâmplă cu femeile azi de se poartă aşa urât cu el. S-or fi emancipat, şi-a zis el şi a sunat cu putere la soneria iubitei lui. Voiau să se căsătorească imediat ce divorţa el, dar nu putea încă pentru că soţia lui îţi dorea un copil şi nu voia să plece aşa, fără să-i îndeplinească ultima dorinţă.

Nuţi i-a deschis uşa într-un capot transparent, zâmbind larg, dar imediat şi-a strâns capotul în jurul taliei şi s-a răţoit la el, întrebându-l cum de îşi permite să o deranjeze acasă la ora aia. Ăsta nu mai înţelegea nimic, o mai deranjase şi altă dată în moduri mult mai puţin ortodoxe şi la ore mult mai înaintate, când, oficial, era în delegaţie.

Şi când să plece, i-au picat ochii pe un buchet de ghiocei pe măsuţa de la intrare şi atunci i-a picat fisa: era 1 martie. Şi cum Nuţi deja îi trântise uşa în nas, afară ploua şi acasă îl aşteptau una bucată soaţă nervoasă şi una bucată soacră şi mai nervoasă, omul nostru a picat în genunchi strigând: Doamneee, dacă exişti cu adevărat, fă o minune! Şi aşa ziua de 1 martie s-a transformat în 29 februarie. Şi o voce din casa liftului a tunat: îţi mai dau o zi să-ţi aminteşti de cele cuvenite! Să cumperi flori şi mărţişoare pentru toate femeile din viaţa ta! Dar nu în fiecare an, că se învaţă prost. O dată la patru ani e suficient!

Că nah, şi Dumnezeu e bărbat.
wfadsc

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *