Category Archives: adelisme


Calul de dar nu se caută la dinți

Calul de dar nu se caută la dinți, spune o vorbă din popor, iar eu sunt mai mult decât convinsă că e o vorbă spusă cu umerii ridicați de vreun domn care a primit de ziua lui o cataramă de curea de ceas. Și, până la urmă, gestul contează.

Asta cred că e o vorbă născocită de o femeie care, plecată să-i cumpere iubitului un cadou de ziua lui și s-a întâlnit în mall cu toate reducerile din lume. Și femeia, nah, fire slabă, n-a rezistat și după ce și-a ostoit sufletul cu trei perechi de pantofi la un pret absolut special, o rochie atât de ieftină că era o barbarie s-o lase acolo, pe umeraș, tristă și orfelină și cu un ruj al carui nuanță o căutase toată viața ei, a avut revelația ocaziei care o mânase pe ea in mall: ziua de naștere a iubitului ei.

Și cum portofelul se anemiase mai ceva ca o top modeală înainte de catwalk, dar nu se putea întoarce cu mâna-n cur, s-a mai învârtit un sfert de oră prin magazine până a găsit cadoul perfect pentru ziua de naștere a celui mai important om din viața ei: un tirbușon de vin. Pe care l-a cumpărat, l-a împachetat frumos cu fundă și l-a asortat cu un mesaj cum că viața ei e un tirbușon de când l-a cunoscut pe el. Sau așa ceva.

O altă prietenă de-a mea plecată prin țări arabe pentru un shopping porcesc a decolat din București cu un geamantan semigol și la plecare a sărit juma de oră pe el ca să-l poată închide de plin ce era. În aeroport, însă, și-a dat brusc seama că nu i-a cumpărat nimic iubitului ei, așa ca, din mers, i-a achiziționat una bucată magnet de frigider cu un superb apus de soare cu care puteai deschide și sticlele de bere. Uite, vezi? m-am gândit la tine, să nu mai zici că la tine nu mă gândesc!

Cumva, era normal ca bărbații să încerce să se răzbune, așa că au creat Metaxa ANGELS TREASURE. Și ca să vedem că s-au gândit și la noi, renumitul parfumier Pierre Aulas a creat un parfum inspirat de această licoare a îngerilor. E ok, ne place, au scăpat de data asta.
METAXA ANGELS' Treasure with Pierre Aulas and Costas Raptis

Ce ne enervează la sală

Top modelele de 20 ani slabe și cu curul tare ca piatra care vin la sală să facă ce? Să slăbească? Serios? Păi dacă ar mai slăbi măcar o sută de grame ar trebui să se ancoreze când vine metroul în stație. Oh, wait, astea nu cred că umblă cu metroul. Eu cred că vin să ne facă în ciudă. Să ne fluture țâțele suflecate de natură sau de chirurg, după posibilități și să transpire sexy în timp ce noi, nefericitele de peste 35, asudăm ca niște covrigărese în fața cuptorului în luna iulie.

Urmează apoi coregrafiile complicate. Ok, știm că ești bun, altfel nu ai fi antrenor, dar, ghici, ce, nu toată lumea vrea să câștige campionatul mondial de lambada. Eu, una, nici măcar nu vreau să particip. Am făcut și eu integrale și ecuații de gradul n în facultate, dar pirueta aia de după opt jumping jack, radical din 16 fandări și nu mai știu câte flotări îmi scapă de fiecare dată. Rămân ca proasta în mijlocul exercițiului ca atunci când mă scotea profu de analiză matematică la tablă și eu eram complet nepregătită.

Alea care se vântură prin vestiar goale pușcă. Care se apleacă după papuci în curul gol, se îmbracă și își pun și gluga de la hanorac în cap, dar chiloții sunt ultimii pe care și-i trag pe ele. Știm, surioară, avem și noi tot ce ai tu. Fix la fel. Nici mai înclinate, nici mai ondulate. Înțelegem perfect că ai o minte deschisă și nu numai, dar am vrea să putem sta și noi cu ochii deschiși când ne îmbrăcăm.

Ecologistele bio care nu se dau cu deodorant pentru câ vor să salveze planeta ucigându-ne pe noi în chinuri. Sau care au citit în formula AS că e mai sănătos pentru ele să nu folosească deodorant la sală atâta timp cât ceea ce fac ele nu poate fi, încă, încadrat la tentativă de crimă.

Bărbații care vin la orele de aerobic. Adică, serios, ne abateți atenția. Nu că ați fi cine știe ce, dar orice femeie în prezența unui mascul e mai ocupată să-și sugă gușa și burta decât să lucreze cum trebuie. Plus că transpirați diferit. Iar ficatul nostru e deja încercat de doamnele pomenite mai sus.

d76df704cbf32619710fbb8857e6fc60

Neașteptatul secret al fericirii

Cu toții pe lumea asta căutăm un singur lucru: rețeta fericirii. Sunt biblioteci întregi de cărți scrise care pretind nerușinat că l-au găsit, dar mint în fiecare pagină. Unii îl caută în miile de truisme scrise pe fundalul unui apus de soare, alții dau bani mulți și pierd timpul în cursuri care promit că îl dezvăluie, cursuri ținute de speakeri mai nefericiți chiar decât participanții. Secretul ăla care să ne ridice deasupra tuturor și să ne pună pe față un rânjet tâmpit de om fericit este, însă, unul singur și mult mai simplu decât tot ce s-a fluturat până acum. Și da, îl știu și vi-l dezvălui chiar acum: tobe, suspans, param siiiii….secretul fericirii e să nu aștepți nimic de la nimeni, niciodată.

Problema cu secretul e că la fel ca acul cântarului când te urci pe el. Cu toatele îl vedem cât se poate de clar și de bine, dar doar puține vor să-l creadă.

Prietena mea, Miruna, l-a văzut când avea doar douăzeci de anișori. Aștepta pe peronul Gării De Nord un profesor de la facultate care-i promisese că o trimite pe nevastă-sa cu copiii la țară la ai ei de 1 mai și el vine cu ea la mare. Ea l-a așteptat plină de speranță și înțelegere preț de vreo trei trenuri și, când a realizat că nu mai vine, s-a urcat în al patrulea tren și s-a dus singură la mare. Unde nu s-a distrat de una singură, ci cu actualul ei iubit pe care l-a cunoscut acolo, pe plaja încă înghețată.

Georgiana a aflat secretul fericirii după mulți ani în care și-a bătut genele fără folos pe sub nasul unui coleg și a asteaptat opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână să primească un semn de iubire. Ciuciu semn, ciuciu iubire, așa că, după programul de birou, ea avea program de plâns acasă cu capul în cutia de înghețată că n-o iubește și nu are ochi pentru ea, în timp ce el își vedea bine-mersi de viața lui, fără să bănuiască drama de lângă biroul lui.

Mirela a așteptat un inel de logodnă atât de mult încât știa deja pe dinafară toate noile modele apărute la bijuteriile din oraș, cu prețuri cu tot, așa că atunci când s-a întâmplat minunea, tot ce a putut să facă a fost să-l întrebe cum de a dat 3418 lei pe el, speriind bietul om atât de tare încât și-a băgat la loc inelul în buzunar și dus a fost.

Corina avea un iubit mai mucalit, mai miștocar de fel dar care o iubea din tot sufletul, doar că nu era genul care să exagereze cu florile pe pernă dimineața și alte romantisme văzute în telenovele. În sensul că deloc. Și asta suferea că ea nu primește și ea o floare, o atenție, o măslină, o bomboană, deși săracul om era topit după ea, dar așa, în felul lui. Și azi așa, și mâine așa, frustrarea creștea cu fiecare zi în care ăla venea din piață cu lobodă și pătrunjel în loc de gladiole și pansele până când, într-o bună zi, când mâncau amândoi din ciorba de lobodă, ea i-a comunicat că nu mai vrea să-l vadă niciodată în viață ei. Și așa a și fost, deși tot ea a încercat mult timp după să se împace cu el, realizând, prea târziu, că nu el era problema, ci ea.

Și a înțeles că, fie că aștepți ca vecinul de birou să te invite undeva, să-ți aducă o floare, să divorțeze, să vină vara, să-ți răspundă la mesaje, să se inventeze dieta cu ciocolată, să se mute Di Caprio pe strada ta sau să te ceară iubitul în căsătorie, atâta timp cât așteptările nu-ți sunt împlinite, ai să te scalzi într-o nefericire întreținută chiar de tine. Și că în loc să-l aștepți toată noaptea cu ochii pe geam, rozându-ți unghiile nervos, mai bine te trezești pur și simplu într-o dimineață cu el la ușă ta, bălmăjindu-ți încurcat ceva de o surpriză. Ceea ce va doresc și vouă.
MjAxMy1mMWVhMzQxNmIxNGQ4YTgz

(articol publicat in numarul din mai 2015 al revistei The One)

Fericire de toţi banii

Nimic nu e gratis pe lumea asta, spune o vorbă înțeleptă din popor. Nu se știe clar dacă a fost spusă de un țăran care, tânjind după o zi de muncă la o stacană de vin rece și-a dat toată agoniseala de peste zi ca plată sau de o tânără slujnicuță care, poftind la botine de piele de căprioară și rochii înfoiate de tafta, s-a văzut nevoită să accepte avansurile boierului bătrân ca plată.

În tot cazul, și unul, și altul, erau clar mai isteți decât prietenul meu, Andi, care, căsătorindu-se cu o stewardesă frumușică după care întorceau capetele pe stradă toate persoanele de sex masculin cu vârste sub 95 de ani, a înțeles în scurt timp că bucuria de a se trezi în fiecare dimineață sau, mă rog, aproape în fiecare dimineață că ea lucra pe curse internaționale, nu era gratis, ci trebuia să plătească pentru ea cu nopți de nesomn și crize de gelozie stinse cu mult vin.

O altă prietenă de-a mea, Mia, înțelegea abia acum, la 40 de ani, că pentru cei doi copii frumoși, deștepți și deja mari nota de plata cuprindea o carieră de succes în marketing sacrificată de dragul lor, sute de nopți petrecute între scutece și biberoane și nu în cluburi și alte zeci de weekenduri rămase acasă când toți plecau la mare, la munte sau la concerte, in capitalele Europei.

În același timp, Elena, prietena ei care avea tot ce nu avea ea si viceversa, adică era un jurnalist de succes și conducea o revistă de business, lua interviuri la Londra și le scria la Paris, între două avioane, știa cluburile ca pe propriul dressing burdusit cu haine și pantofi de firmă, dar era singură cuc, întelesese că prețul plătit de ea era o viață de familie.

In timp ce Mia plătise pentru faptul ca-si putuse creste copiii cu o cariera si cu independența ei financiară, Maria avea și carieră, și copii, dar trebuia să plătească acest privilegiu acceptând să locuiască împreună cu socrii, două acrituri care îi urmăreau și criticau fiecare mișcare, băgându-se în viața ei și a copiilor ei cu bocancii pentru că, după ei, favorul pe care il faceau crescând copiii fiului lor le dădea acest drept.

O altă prietenă, vrăjită de mirajul siguranței financiare și de felul ocrotitor în care un bărbat de vîrsta tatălui ei se purta cu ea, înțelesese abia după câțiva ani de relație că toate vacanțele exotice, casa frumoasă de lângă parc și casa de vacanță fuseseră plătite și supraplatite cu cei mai frumoși ani ai ei.

Sunt multe lucruri si sentimente pe care firea umană și le dorește și e gata să plătească pentru ele fără să clipească. Prăjitura de ciocolată care ți-a înseninat cerul gurii costă nu doar câți lei scrie pe eticheta din vitrină, ci și multe ore la sală și crize bune de nervi în fața oglinzii, cu o fustă în care nu mai intri în mână. Înțelepciunea se plătește în ani, tinerețea, în decizii greșite, iar pe nota de plată a orgoliului se află, de cele mai multe ori, singurătatea.

Nimic nu e gratis pe lumea asta si, mai curand sau mai târziu, aflam asta cu toții. Putem încerca să plătim mai puțin, dar nimeni nu ne poate garanta că prețul nu va crește brusc. Oricum ai alege, frica de inflație te va împiedica să te bucuri atunci când primești ce ți-ai dorit atât de mult așa că, singura soluție, e să ai grijă să merite din plin, oricât de mult ai avea de plătit. Așa că, data viitoare când mergeți în piață, cereți fericire de toți banii, că de plătit, plătiţi oricum.

money_happiness

(articol publicat in numarul din august 2015 al revistei The One)

Mai aprigă ca moldoveanca e doar vasluianca

Măi Vasâli, măi, mai ţâ tu minte când minti când oi ghinit tu acasî şî şiorba iera reşi şi mi-oi dat cu oala-n cap? Io te-am iertat, Vasâli, că ti iubiam.

Mai ştii tu când m-oi fugărit prin toatî bătătura la şinşi ghinineaţa când oi ghinit tu di la cârşiumî beat muşi? Da io te iubeam mult, Vasâli!

Mai ştii, tu, Vasâli, cum oi aruncat cu sapa după mini când te-am prins cu sor-mea capră? Nu m-am necăjit, Vasâli atunşi şi nişi că n-ai trecut pe la mine cât am fost în spital, deşi tot tu mă băgasei în pnomonie când m-ai încuiat afară în miezu Crăciunului că nu i-am dat lu mă-ta sarmale!

Zaşi toatî ziulica la birt, cu ghinu-n nas şi io semăn, ar, culeg di una sângură, ca o vădană. Da am zâs că deh, aşa-s vasluienii, că şi tac-tu, şi frac-tu şi Miţă a lui Jeni la fel stă cu ghinu-n bot.

Bani acasî, şiuşiu! N-ai mai adus di când oi adunat câţiva bănuţi aruncaţi în urma mortului, acum o lunî! Da, atunşi când o dat ortu popii frati-miu pi cari l-oi împins cu gâtu-n sapă, în păpuşoi! Poi da, când v-oţi şirtat pi muierea lui! Da n-o fost cu mare supârare, io ţi-am trecut cu viderea tât, Vasâli, ca să ştii!

Da până aşilea, Vasîli! Până aşilea! Adică bre, beţiv, eşti, cremenal, eşti, curvar, eşti, de troznit, mâ trozneşti di-mi sar fălşili, bani, nu faşi, bă da până acilea! Să nu-mi dai tu o floare, bă, de 8 martie? O floare, bă Vasâli? Păi ia stai tu să vezi ce paţi!

Capture

E ziua ta, mămico, în dar m-am făcut praf şi muci

În fiecare an, de 8 Martie, circulaţia se blochează sub asaltul cohortelor de femei care se duc să bea “ca băieţii”. În orice cârciumă ai intra, chiar şi în cea mai pârlită, aia de cartier în care se pilesc drojdierii încă de la nouă dimineaţa, batalioane de femei sărbătoresc ziua mamei. Concentraţia de estrogen e atât de mare că dacă ar intra, si Chuck Norris ar menstrua instantaneu. E ziua mamei, ziua aia în care toată suflarea feminină simte că trebuie să recupereze tot ce n-a făcut un an întreg. Drept urmare, femeile crapă-n ele bomboane, torturi şi ciocolate, în ciuda tuturor dietelor şi a tuturor cântarelor de pe lumea asta.

Nişte viitoare mame mai serioase la vreo 20 de ani şi un pic sunt bete muci încă de la ora 8. Se antrenează în club pentru nopţile nedormite ce vor urma cândva când viitorii lor copii le vor întinde balele pe piept la patru dimineaţa, când le vor da dinţii. În aşteptarea celebrului cântec “E ziua ta mămico, în dar ţi-am adus inima”, femeile primesc în dar un lap dance de la cei mai fierbinţi stripperi din oraş. E momentul în care ele învaţă să ia temperatura copilului cu buzele pe fruntea lui. Hmm. Whatever. Cu buzele. Şi să schimbe pamperşi. Mă rog, primul pas. Să le dea jos pantalonii.

Deşi nu au încă nici măcar în gând să facă un copil, se pregătesc intens pentru temele la matematică de peste ani. alooo, băiatu,radical din 5 cosmopolitan plus patru prosecco la puterea 7 sex on the beach, câte băuturi fac?

Câte una mai îndrăzneaţă răspunde chemării guturale a unui mascul care se unduieşte pe scenă în chiloţi cu paiete şi intră în jocul lui, spre amuzamentul sau invidia suratelor. Stă lipită de scaun, pe scenă, ca şi cînd ar fi la destins şi se strâmbă îngrozitor de câte ori stripperul îşi freacă fundul bombat de faţa ei. În momente ca astea, orice om normal la cap şi-ar pune nişte întrebări fireşti precum oare nu m-am spălat suficient? Oare am mâncat prea multă fasole la prânz?

Dar stripperul e profesionist, nu aşa, un cordit care-şi dă chiloţii jos în faţa femeilor. De aceea el ştie că ea nu se strâmbă, ci se antrenează pentru momentul în care, peste ani, viitorul ei copil va umple pamperşii. Pentru că, până la urmă, e ziua mamei. De ieri, de azi şi, mai ales, de mâine.

acefszdx

Bărbaţii pe înţelesul tuturor-prima parte

aiciCred că multe femei sunt singure sau singure în doi, ca să spun aşa, pentru simplul motiv că nu ştiu să-şi aleagă bărbaţii. Cred că dacă ar fi aşezaţi frumos pe căprării precum conservele în raft sau reţetele în cartea de bucate, ne-ar fi tuturor mai uşor să ştim ce căutăm şi ce găsim. Aşa că m-am gândit la o asociere uşor de înţeles şi pe placul nostru, aceea cu mâncarea. Şi avem aşa:

– bărbaţii Snack- îi ronţăi cu ochii la film sau în telefon, atât sunt de insignifianţi. Cu ochii la drama de pe ecran, e posibil să consumi mai mult decât trebuie şi asta să te lase cu gura pungă de la sare şi cu o mare sete. De prosecco.

-bărbaţii Ştiucă umplută- sunt ăia cu care-ţi pierzi juma de viaţă să le dai pantalonii jos aşa cum îţi pierzi juma din viaţă să jupoi o ştiucă şi să o umpli la loc. Ok, după muult timp, ai terminat şi îţi ascuţi cuţitul, îţi torn un pahar de vin şi iei furculiţa în mână ca să iei, în sfârşit, prima înghiţitură. Şi când faci asta, deziluzie totală. Gustul e bleah. Naşpa. Yuk.

-bărbaţii Salată- sunt ceea ce şi-ar fi dorit mama ta pentru tine, au tot ce trebuie ca să fii sănătoasă şi fără griji, îţi fac bine sau măcar nu-ţi fac rău. Problema cu ei e că sunt atââât de plictisitori şi fără gust. Şi nici nu te satisfac dacă ţi-e foame.

-bărbaţii Cartofi prăjiţi- sunt deosebit de periculoşi. Nu te poţi abţine când îi vezi, nu te poţi opri după prima muşcătură, deşi ştii atât de bine că îţi vor face rău.

-bărbaţii Finger food- sunt gustoşi, sunt uşor de savurat în orice loc ai fi, chiar si din mers. Îţi lingi degetele după ei de buni ce sunt. Problema e că stau pe platouri la îndemâna tuturor şi te-ai putea trezi că bagi în gură ceva ce s-a plimbat prin alte mâini.

-bărbaţii Fusion- sunt ca mămăliga cu trufe. E cool să ai aşa ceva în farfurie, mai ales că toate se laudă, dar e posibil să nu-ţi placă gustul. Sau, dacă îţi place, la un moment dat vei simţi mai puternic gustul de mămăligă, aşa cum iese la iveală ţărănia din câte unul, deşi poartă un costum care costă cât o maşină la mâna a doua.

continuarea, aici

sexy-food-cooking-lover-date-w180h224

Ce alte urări mai poţi face de 1 Martie

Nu ştiu de voi, dar eu, una, mă plictisesc repede de jucării şi, mai ales, de clasicele urări de Mărţişor. Şi nici nu mă coafează foarte tare ce aud: dacă-mi urezi soare, nu mă interesează că mie-mi place mai mult vremea mohorâtă, dacă-mi dai cu primăvara frumoasă e prea vag pentru mine şi tot aşa. Plus că le-am auzit pe toate de cel puţin o sută şi ceva de ori. De aia m-am gândit să las aici câteva urări care cred că ar mulţumi suflarea feminină:

-De Mărţişor, îţi doresc să te încapă hainele puse bine peste iarnă!

-Fie ca primăvara asta să nu faci pană sau, dacă faci, să oprească să te ajute un stripper student la medicină, un fotomodel student la business management sau un pompier masterand la drept!

-De 1 martie, îţi urez din suflet să nu se trezească ăla mic mai devreme de ora 8!

-Fie ca soarele să strălucească pe cerul tău şi pisicile să-ţi trăiască o mie de ani!

-Primăvara asta, să găseşti pantofii tăi preferaţi la 80% reducere şi să fie fix numărul tău!

-Fie ca prăjiturile alea cremoase pe care le vei îndesa azi în tine în cinstea venirii primăverii să se aşeze doar pe sâni!

-Fie ca primăvara asta să te întâlneşti cu colegul pe care-l placi în secret fix când ai ieşit de la coafor!

-Păsărelele ciripesc, razele strălucesc, iar fostul să aibă parte doar de femei cu mustaţă şi fundul de raţă!

-Să ai doar ghiocei, reduceri şi ciocolată în calea ta!

-Fie ca primăvara asta să ţi se strice aragazul şi să mâncaţi doar în oraş!

-De Mărţişor, îţi doresc să-ţi fie mai uşoare ganterele de 3 kg!

-Primăvara a venit, perechea de pantofi în care te simţi cel mai bine la orice ţinută s-a potrivit!

cc

Care-i treaba cu anul bisect

Din patru în patru ani, luna februarie este mai lungă cu o zi.Cum a apărut această zi, nimeni nu ştie exact. Legenda spune, însă, că un bărbat a uitat cu totul de Mărţişor. S-a trezit el senin în dimineaţa zilei de 1 martie şi s-a aşezat la masă în bucătărie, aşteptând să-i toarne soţia cafeaua în cană. Doar că soţia s-a uitat aşa lung la el, a venit cu ibricul, dar l-a turnat din greseală doar la ea în ceaşcă. Cafeaua rămasă a ajuns în chiuvetă, unde a ajuns şi omleta lui care, în mod absolut inexplicabil, era îngrozitor de sărată.

Cum soacra venită în vizită i-a trântit cu sete valiza de zece kile pe picior, omul a plecat repede la muncă. Nici acolo nu i-a fost prea bine, femeia de serviciu i-a dat cu mopul peste picioare, secretara nu şi-a deschis niciun nasture la bluză, iar fata nouă de la contabilitate s-a făcut că nu-l cunoaşte deşi săptămâna trecută ieşiseră împreună la o cafea. În scop profesional, evident.

În drum spre iubita lui Nuţi, s-a tot gândit ce se întâmplă cu femeile azi de se poartă aşa urât cu el. S-or fi emancipat, şi-a zis el şi a sunat cu putere la soneria iubitei lui. Voiau să se căsătorească imediat ce divorţa el, dar nu putea încă pentru că soţia lui îţi dorea un copil şi nu voia să plece aşa, fără să-i îndeplinească ultima dorinţă.

Nuţi i-a deschis uşa într-un capot transparent, zâmbind larg, dar imediat şi-a strâns capotul în jurul taliei şi s-a răţoit la el, întrebându-l cum de îşi permite să o deranjeze acasă la ora aia. Ăsta nu mai înţelegea nimic, o mai deranjase şi altă dată în moduri mult mai puţin ortodoxe şi la ore mult mai înaintate, când, oficial, era în delegaţie.

Şi când să plece, i-au picat ochii pe un buchet de ghiocei pe măsuţa de la intrare şi atunci i-a picat fisa: era 1 martie. Şi cum Nuţi deja îi trântise uşa în nas, afară ploua şi acasă îl aşteptau una bucată soaţă nervoasă şi una bucată soacră şi mai nervoasă, omul nostru a picat în genunchi strigând: Doamneee, dacă exişti cu adevărat, fă o minune! Şi aşa ziua de 1 martie s-a transformat în 29 februarie. Şi o voce din casa liftului a tunat: îţi mai dau o zi să-ţi aminteşti de cele cuvenite! Să cumperi flori şi mărţişoare pentru toate femeile din viaţa ta! Dar nu în fiecare an, că se învaţă prost. O dată la patru ani e suficient!

Că nah, şi Dumnezeu e bărbat.
wfadsc

10 fraze pe care orice fată ar trebui să le rostească măcar o dată-n viaţă

Cum?! E ultima pereche de pantofi măsura mea şi e redusă 70 %?

Ai crescut la orfelinat? Şi nu ai mame, mătuşi şi veri de la Feteşti? Ooh, dragul de tine, ce singur trebuie să te simţi!

Oh, ai spălat TU vasele?

Ai făcut cursuri de patiserie la Paris? Ce surpriză, n-am ştiut că eşti atât de talentat.

Vreţi să spuneţi că în seara asta prosecco e gratuit?

De blugii ăştia întrebi de unde i-am cumpărat? Sunt vechi, îi am din liceu.

Iubitule, dacă adorm pe puntea yacht-ului, mă trezeşti tu când ajungem la Monte Carlo?

Sigur nu vrei să te uiţi la meci? Doar e finala!

Mai verifică o dată cântarul, te rog! E imposibil să nu mă fi îngrăşat după Sărbători!

Oau! Cu ce hrăneşti chestia aia?!

fb3f39400686443e4a666bf89a26220b

Next page →
← Previous page