ce berea a unit, femeia sa nu desparta

Aseara am iesit cu o prietena la masa. Langa noi, o masa maaare de domni  si o duduie.  Toti pana in 30 de ani. Baietii, atat de rezervati si de politicosi incat m-am crezut teleportata intr-un roman englezesc din secolul trecut, vorbeau putin si cu grija. ” Si? Voi ce mai faceti?” se adreseaza politicos unul din ei cuplului care era la masa. Singurul, de altfel, ca in rest erau numai baieti. El se repede sa raspunda, dar privirea iubitei il aseaza la loc cu gura inchisa. ” Bine, multumim”, raspunde ea. “Abia am reinceput munca”. “Aa, sunteti colegi”, intelege unul din ei. “Nu, nu suntem”, raspunde ea tuguind buzele a  zambet. Ala gogoneaza ochii nedumerit, asa ca nefericitul de langa ea se simte dator sa lamureasca lucrurile si isi ia avant sa deschida gura. “Doar eu lucrez. Ea sta acasa, se pregateste pentru a doua facultate. E asa desteapta…”. “Aha”, zice ala sec si, ducand paharul de bere la gura, isi inabusa rasul. Sau asa mi s-a parut mie.

“Iubitele voastre nu au dorit sa vina?” intreaba ea curioasa.” Iubitele noastre nu beau bere ca  ingrasa”, raspunde unul sec, iar altul se scuza, incercand sa mai taie din marlania aluia: “stii, eu nu am iubita”. Sorb apoi in tacere berile, fara sa mai spuna ceva.

“Mai luam o bere, da?” intreaba plin de elan unul din prieteni. Toti raspund afirmativ si, la adapostul raspunsului colectiv, cel venit cu iubita da afirmativ din cap, dar intr-un mod interpretabil. Adica pare ca da, mai vrea o bere, dar pare si ca  are un moment  de meditatie in care raspunde singur la niste intrebari existentiale interioare. Asta asa, preventiv, in caz ca iubita nu ar fi fost de acord cu berea cu care era el de acord.

Ospatarul aduce  berile reci si gulerate si le tranteste pe masa. Toti  sunt cu halbele la gura pe jumatate goale deja, mai putin nefericitul care se uita lung la berea din fata lui. Grijulie, iubita ia cu dosul palmei temperatura halbei ca si cand ar fi fruntea unui copil, apoi decreteaza:” mai stai putin, te rog, e mult prea rece pentru gatul tau”. Amaratul aproba si inghite in sec in timp ce aia de langa el isi inghit cu noduri rasetele.

Dupa inca trei randuri comandate, berea lui a ajuns in sfarsit aproape de temperatura de baut in siguranta. Nefericitul o bea  fara chef asa trezita cand, la jumatatea halbei, duduia sare de pe scaun:” hai, hai, ca trebuie sa plecam”. ” Unde? ” ingheata ala. ” Cum unde? La teatru!”. ” Ce frumos, ce intelectual”, ii ia unul peste picior, dar ea nu sesizeaza ironia si ii multumeste pentru compliment, cautand din priviri baia. O gaseste si dispare pentru cateva minute, timp in care toti cei de fata incep sa urle si sa-i dea nefericitului pumni si ghionturi: ” baaaah, tampitule, de ce p###@ mea ai adus-o pe asta?! ce p$%6 mea parte nu ai inteles cand ti-am spus ca iesim CA BAIETII?! Si cine p$#$ mea e asta? Te-a tampit in p%^% mea? Ti-a pus-o pe fata?”

Duduia revine de la baie. Baietii isi sorb linistiti ultima gura de bere. ” La revedere, ma bucur ca v-am cunoscut”, flutura ea mana.

“Sarumana”, raspund aia cuminti. Doar ca nu vorbeau cu ea.

vintage-men-beer-01

3 Comments

  1. Criticul says:

    Ce-și face omul cu mâna lui…

  2. alexandru says:

    incerc sa ma gandesc ca unu din cele trei lucruri e adevarat:

    1.ai o imaginatie cat de cat ce poate contopi asa ceva.
    2.ai in posesie o ureche cu ecolocatie.
    3.si tu poti fi atragatoare cand te holbezi pe la mese.

    Dar iti dau creditul pe care l-a dat un simion lui caragiale(pentru ca si tu esti un caragiale)”noi toti il citim pe caragiale pe cand caragiale ne-a citit pe noi” Steguletpeglog.blogspot.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *