cu acte, fara acte

De cand m-am nascut, mi s-a spus non-stop ca o relatie fara acte e un pacat, o infractiune, o porcarie scarboasa si umilitoare pentru femei, dar nu si pentru barbati. Pentru barbati era o victorie,  era ca o coroana pe care scria cu aur ” am convins-o sa-mi spele, sa-mi calce, sa-mi faca mancare si sa faca sex cu mine FARA sa fiu nevoit sa-mi pun pirostriile, fara sa fiu nevoit sa renunt la libertatea mea”.

Mama, care a ramas singura la 32 de ani si a stat mult prea multi ani singura, pe la 40 a cunoscut pe cineva. Domnul, care sub presiunea bunicii si a educatiei primite a devenit  apoi sotul ei, statea relativ aproape de noi si mama  mai ramanea peste noapte la el sambata seara. Bunica-mea, altfel cea mai blanda femeie din lume, pufnea si trantea si mama o mintea ca o adolescenta fugita de acasa, spunandu-i ca ramane peste noapte la el ca are televizor color, o minune a tehnicii de care noi nu beneficiam atunci.

Invatata inca dinainte sa stiu sa merg sa iubesc doar cu  acte in regula si sa dispretuiesc pe cele care erau in afara legii, priveam cu adoratie orice mireasa iesita in cale  ca pe o femeie care a reusit in viata. “Concubinaj” suna urat  ca orice lucru rau care se termina in “aj”: linsaj, santaj, cuplaj.

O prietena buna se plangea ca mama ei o preseaza sa se casatoreasca si sa faca un copil pentru ca ea era singurul copil si avea deja 30 si ceva de ani. Si-am intrebat-o si eu de ce nu vrea sa-si legalizeze relatia pe care o  avea iar raspunsul ei m-a lasat fara argumente. ” Am vazut mult mai multi oameni nefericiti casatoriti  decat  necasatoriti”, mi-a spus ea. ” Si-apoi, sunt fericita asa. De ce sa schimb asta?”

Adevarul adevarat e ca “actele” te baga intr-o zona primejdioasa de confort si siguranta. Ea incepe sa-si permita niste kilograme in plus,  un picior neepilat iarna ‘ca tot nu te vede nimeni pe sub pantaloni” sau un trening imputit in care a prajit gogosi. El incepe sa se simta natural sa injure, sa-si vare degetele in gura in timpul mesei sau sa ragaie dupa desi are cinci facultati si doua doctorate. Si, ce e mai grav, in virtutea faptului ca “daca ma culc cu tine, ma si scol cu tine, orice ar fi”, amandoi uita sa se faca iubiti si doriti de cel de alaturi.

Si cand oamenii presupun ca doar un act oficial le poate asigura fericirea si dragostea eterna, afla mai curand sau mai tarziu ca singurul lucru asigurat de acel act este o bataie de cap in plus prin tribunale si notariate.

Am vazut oameni care au stat impreuna 16 ani  ” fara acte” si s-au despartit la cateva luni dupa ce s-au casatorit. Am vazut barbati care-si declarau iubirea fata de consoarta la fiecare sfert de ora cu disperarea unui pusti care vrea sa f**a si el ceva iar in timpul liber casniciei f****u tot ce avea sani si mergea in doua picioare. Am vazut si oameni casatoriti de 20 de ani  si care se iubesc ca in prima zi, dar muuuult mai putini. Iar diferenta intre ei si restul cuplurilor nu avea nicio legatura cu dragostea, ci cu respectul.

Marriage_1

 

7 Comments

  1. victorel says:

    eee..uite d`aia divorteaza si Victorel !

  2. ILUZIA says:

    eu te-as contrazice. Tot ce spui tu se intampla oricum in momentul in care te muti impreuna. Aia este fix ca si casatoria. Daca vrei sa nu isi permita sa traga un part cu tine de fata trebuie sa nu locuiesti niciodata cu el. Ceea ce la o varsta anume devine imposibil si penibil.Oficierea sau nu a relatiei tine de de cum simte fiecare dar NU este o reteta spre fericire cum nici casatoria NU este.Eu personal ma casatoresc acum a doua oara (la 4 luni de la divort)si vreau asta nu pentru a arata lumii ca ma iubesc cinstit ci pt ca asa inteleg sa fac diferenta intre “el” si restul barbatilor cu care am traiat, pe care i-am mai iubit sau pe care doar i-am futut.

  3. LLaurent says:

    Si totusi :). Nu cred ca reusita unei relatii pe termen lung tine de a avea sau nu acte. Nu cred nici ca atunci cand, la un moment dat al existentei comune a celor doi, actele s-au incheiat, oficializarea in sine sa fie cea care influenteaza relatia in mod negativ.
    Cunosc cupluri care au trait zeci de ani in concubinaj, au copii mari (de varsta mea) si nu le-a lipsit nimic niciodata. Cunosc, in acelasi timp, oameni care prelungesc la nesfarsit un concubinaj dureros, care a depasit deja un deceniu, cu despartiri umilitoare si impacari care lasa pe toata lumea cascata. Poate daca ar fi fost casatoriti, ar fi divortat si li s-ar fi parut suficient de complicat sa o mai ia de la capat, desi nici asta nu e o regula, pentru ca pe lista cunostintelor am si cupluri care au divortat si apoi s-au recasatorit.
    Cred ca reteta reusitei este pur si simplu chimia dintre cei doi. Daca asta exista, dragostea va rezista, la fel si respectul, dorinta de a-ti sprijini partenerul, foamea de prezenta celuilalt, in fine, toate acele sentimente care fac doi oameni sa nu se sature niciodata unul de celalalt.

  4. Vivre says:

    si “mariaj” se termina cu “aj” :)

  5. Andreea says:

    M-am casatorit de un an jumatate si nu s-a schimbat nimic in rau. Sper sa fie asa sau mai bine muuuult timp de acum incolo.
    Totul, absolut toate trairile tale depind de educatia pe care o ai, principiile tale si respectul fata de tine si ceilalti.

    Mi-a placut mult articolul. Felicitari maxime!

  6. george says:

    Foarte frumos articolul. Nu sunt 100% deacord cu el dar nici cu Biblia nu sunt asa ca Bravo!
    Cred ca zona de confort trebuie sa fie in orice relatie ( daca ma place, ma place si asa ) cu sau fara acte, altfel am fi prea stresati de relatii.
    Nu poti sta tot timpul cu securea deasupra capului – daca nu esti epilata te las, sau daca te-ai ingrasat 5 kg adio si n-am cuvinte, totul este sa nu dai in nesimtire.
    Cu sau fara acte trebuie sa existe respect in orice relatie si binenteles inteligenta ( sa nu te prinda cum o/il compari :) )
    Bafta si furnicaturi in degete !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *