Discriminaţi-mă, vă rog!

Sunt o făptură delicată şi nevolnică. Atât de nevolnică sunt încât nu pot căra cu două mâini mai mult de 25 de kile fără să-mi dizloc un rinichi, aşa că atunci când mi se pun piticii pe creier că trebuie să regândesc designul interior al propriului apartament, adică să mut scrinul din lemn masiv în locul mesei de cafea cu blat de marmură şi viceversa, rog un bărbat să mă discrimineze.

Recunosc, natura m-a făcut nu doar nevolnică, ci şi labilă psihic. Plâng la filme de dragoste proaste, visez să văd Parisul când se scutură cireşii. Dacă aş fi o femeie puternică şi independentă, plină de succes, mi-aş putea cumpăra singură inimioare de ciocolată şi buchete de flori şi mi-as spune de trei ori pe zi că am fund mişto, dar nu sunt. Trataţi-mă deci ca pe o fiinţă inferioară şi instabilă emoţional şi discriminaţi-mă fără ruşine, aşa, ca la 1800. Promit să nu dau pe nimeni în judecată pentru hărţuire sexuală dacă-mi spune că zambesc frumos.

Sunt inferioară ca specie, aşa că e posibil să nu mă descurc să deschid o portieră. Recunosc, uneori chiar rămân ca proasta în faţa unei uşi inchise şi mă uit la ea, neştiind ce să fac. Vă rog frumos, dacă mă vedeţi în vreuna din aceste situaţii, discriminaţi-mă! Daţi-vă jos din maşină şi deschideţi-mi portiera şi deschideţi-mi uşa să intru. A, să nu uit! Sunt atât de inferioară încât mă rătăcesc în propria mea casă, aşa că lăsaţi-mă să intru sau să ies prima.

Sunt femeie şi nici cinci ani de politehnică bătuţi pe muche nu au reuşit să-mă înveţe să schimb singură un bec sau sa rezolv o siguranta. Mă tot bate un prieten la cap să-mi iau maşină. Aştept să scoată modelul cu bărbat inclus şi-mi iau. Dar nu cu orice bărbat, ci cu unul din acela mitocan şi nesimţit, genul de porc misogin care-ţi deschide portiera, care-ţi face pana, care ţi-o parchează până înveţi tu să o faci şi care când te vede cărând mai mult de 300 de grame, se repede să te ajute. Până una, alta, de câte ori mi se dezumflă roţile la bicicletă, mă rog de orice porc misogin ieşit în cale să mă discrimineze.
745419

1 Comment

  1. Viorica says:

    Stiu sa fac bine aproape orice nu necesita “accesoriul” masculin, sunt o femeie departe de fragila sau miniona si totusi mi se pare absolut normal sa fiu “discriminata”. Am avut noroc ca barbatii din viata mea au avut mame discriminate, care i-au invatat “prost”: sa deschida usa, sa tina haina, sa ma ajute sa cobor din autobuz si alte dovezi de “desconsiderare”. Bravo Adela!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *