Dragostea, la un șut distanță

Un taximetrist înțelept mi-a spus odată ca dragostea e ca o minge. Când e lângă tine, îi dai cu piciorul. Când nu mai e, alergi după ea. A fost cea mai bună definiție e dragostei pe care am auzit-o.
De fapt, o ştiam chiar din prima clasă de liceu când, dacă voiam să-l cucerim pe colegul de bancă, fluturam genele și-i zâmbeam ca din întâmplare, dar dacă voiam să ne asigurăm de dragostea lui pe aproape vecie, adică până la sfârşitul şcolii, îi întorceam spatele inexplicabil după prima întâlnire și după primul sărut.

O bună prietenă de-a mea era, de prea mulți ani, într-o relație cu un chirurg de succes, să-i spunem, domnul B. Domnul B muncea de dimineață până seara și asta doar când nu avea urgențe la spital sau gărzi. Pentru că atunci muncea și noaptea. Și când nu avea gărzi și operații în puterea nopții, avea de învățat pentru rezidențiat, doctorat și mai știu eu ce. Dupa 20 de ore de gardă, na, mai uita omul să-i cumpere croissante calde în drum spre casă. Nimeni nu-i perfect, până la urmă, dar facebook-ul era plin cu tot felul de citate motivaționale cu bărbați adevărați îndrăgostiți scrise pe un apus romantios nevoie mare care-i hrăneau ei nevoia de romantism și alte porcării roz. Uitând că se îndrăgostise de el tocmai pentru că era un chirurg de succes care salva vieți și câștiga binișor și-i ieșise în cale fix când ea termina de văzut a cincea oară Anatomia lui Grey, fata s-a simțit brusc sedusă și abandonată din punct de vedere romantic. Și, deși domnul B nu arăta ca o minge pentru că era înalt și destul de suplu, prietena mea a făcut câțiva pași în spate, și-a luat avânt și l-a degajat cu putere. Și atât de tare ce a lovit în minge, că l-a propulsat pe domnul chirurg direct în brațele unei stagiare de la oftalmologie care pusese de ceva timp ochii pe el și aștepta cu picioarele, pardon, cu brațele deschise șutul de grație.
Toate bune și frumoase, doar că, după câteva luni, prietena mea a făcut apendicită și ghiciți la cine a ajuns. Da. La domnul B care, suflet mare şi iertător, a operat-o în puterea nopții, iar ea, înduioșată de gestul lui, s-a îndrăgostit din nou de el. Și l-a vrut înapoi. Dar acum era ușor mai complicață situația, domnișoara doctor oftalmolog era puțin însărcinată cu el și dacă ar fi prins-o pe asta prin zona ei de împerechere, i-ar fi scos ochii lent și dureros. Căă doar știa cum să o facă, era medic oftalmolog.

O alta, tocilară și muncitoare din cale-afară, făcuse o fixație pentru un fost coleg de facultate frumușel rău. Mingea era hăt, departe rău și poposise în brațele a cel puțin jumătate din colegele ei de grupă, așa că avea fata ceva de alergat ca să o prindă. Fixația fusese, însă, atât de puternică încât o făcuse să slăbească vreo cincisprezece kilograme, să poarte doi ani un incomod aparat de îndreptat dinții și să-și facă o carieră de succes pe care să o fluture nonșalant la întâlnirea de zece ani.
Nu pun pariu că fix cariera ei fulminantă l-a cucerit pe fostul coleg, ci, mai degrabă, sânii ei fulminanți, dar cert e că, una peste alta, el s-a îndragostit, într-un final glorios, de ea. Mingea fusese prinsă! Doar că după doar câteva pase, fata şi-a dat seama că era puţin dezumflată şi lovea fără vlagă şi descentrat, aşa că a trimis-o în prima poartă şi acolo a lăsat-o.

O altă prietenă de-a mea se îndrăgostise, se căsătorise, apoi divorțase, apoi se îndrăgostise iar de fostul soț, se recăsătorise cu el și, după câteva luni de recăsătorie, divorțase din nou. Evident, acum erau din nou împreună, dar în cazul unei noi căsătorii nu ar mai fi găsit nici măcar doi prieteni care-i creadă și să le vină ca martori la cununia civilă, ca-n povestea aia cu Petrică și lupul. Aşa că renunțaseră la ideea de a se re-recăsători și concubinau fericiți. Mie, de câte ori îi vedeam, îmi venea să-i dau așa, un bombeu delicat în dos cum îi dau mâței când mă ține cu ușa terasei deschisă la minus zece grade. Hai frate, decide-te odată, intri sau ieși?

De fapt, atitudinea asta o avem cu toții cînd vine vorba de căsătorie. Ne comportăm ca niște pisici în fața unei uși închise: aia care sunt afară, vor să intre, iar aia care sunt înăuntru, dau buzna să iasă.

Întotdeauna pășunea vecinului e mai verde, mai frumoasă, doar că atunci când ajungem la ea și e a noastră, nu mai e a altuia, deci nu mai e la fel de atractivă. Întotdeauna te vei întreba cum ar fi dacă nu ar fi aici şi ar fi acolo, dacă nu ar fi el, ci ar fi celălalalt. Şi poate că această îndoială e singura măsură care ne dimensiunea dragostei şi definiţia iubirii adevărate. Pentru că dragostea adevărată e atunci când ţii atât de strâns mingea la piept atât de strâns încât simţi că dacă o arunci, arunci şi o bucată din inima ta odata cu ea.gh

Articol publicat în numărul din octombrie 2014 al revistei The One

1 Comment

  1. dede cati says:

    Vezi tu ,tocmai de aceea fotbalul feminin nu are asa de multi suporteri.Femeile cand au mingea in brate nu prea mai stiu ce sa faca cu ea….dribleaza ,dribleaza si vine altcineva si suteaza si marcheaza.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *