Fericire de toţi banii

Nimic nu e gratis pe lumea asta, spune o vorbă înțeleptă din popor. Nu se știe clar dacă a fost spusă de un țăran care, tânjind după o zi de muncă la o stacană de vin rece și-a dat toată agoniseala de peste zi ca plată sau de o tânără slujnicuță care, poftind la botine de piele de căprioară și rochii înfoiate de tafta, s-a văzut nevoită să accepte avansurile boierului bătrân ca plată.

În tot cazul, și unul, și altul, erau clar mai isteți decât prietenul meu, Andi, care, căsătorindu-se cu o stewardesă frumușică după care întorceau capetele pe stradă toate persoanele de sex masculin cu vârste sub 95 de ani, a înțeles în scurt timp că bucuria de a se trezi în fiecare dimineață sau, mă rog, aproape în fiecare dimineață că ea lucra pe curse internaționale, nu era gratis, ci trebuia să plătească pentru ea cu nopți de nesomn și crize de gelozie stinse cu mult vin.

O altă prietenă de-a mea, Mia, înțelegea abia acum, la 40 de ani, că pentru cei doi copii frumoși, deștepți și deja mari nota de plata cuprindea o carieră de succes în marketing sacrificată de dragul lor, sute de nopți petrecute între scutece și biberoane și nu în cluburi și alte zeci de weekenduri rămase acasă când toți plecau la mare, la munte sau la concerte, in capitalele Europei.

În același timp, Elena, prietena ei care avea tot ce nu avea ea si viceversa, adică era un jurnalist de succes și conducea o revistă de business, lua interviuri la Londra și le scria la Paris, între două avioane, știa cluburile ca pe propriul dressing burdusit cu haine și pantofi de firmă, dar era singură cuc, întelesese că prețul plătit de ea era o viață de familie.

In timp ce Mia plătise pentru faptul ca-si putuse creste copiii cu o cariera si cu independența ei financiară, Maria avea și carieră, și copii, dar trebuia să plătească acest privilegiu acceptând să locuiască împreună cu socrii, două acrituri care îi urmăreau și criticau fiecare mișcare, băgându-se în viața ei și a copiilor ei cu bocancii pentru că, după ei, favorul pe care il faceau crescând copiii fiului lor le dădea acest drept.

O altă prietenă, vrăjită de mirajul siguranței financiare și de felul ocrotitor în care un bărbat de vîrsta tatălui ei se purta cu ea, înțelesese abia după câțiva ani de relație că toate vacanțele exotice, casa frumoasă de lângă parc și casa de vacanță fuseseră plătite și supraplatite cu cei mai frumoși ani ai ei.

Sunt multe lucruri si sentimente pe care firea umană și le dorește și e gata să plătească pentru ele fără să clipească. Prăjitura de ciocolată care ți-a înseninat cerul gurii costă nu doar câți lei scrie pe eticheta din vitrină, ci și multe ore la sală și crize bune de nervi în fața oglinzii, cu o fustă în care nu mai intri în mână. Înțelepciunea se plătește în ani, tinerețea, în decizii greșite, iar pe nota de plată a orgoliului se află, de cele mai multe ori, singurătatea.

Nimic nu e gratis pe lumea asta si, mai curand sau mai târziu, aflam asta cu toții. Putem încerca să plătim mai puțin, dar nimeni nu ne poate garanta că prețul nu va crește brusc. Oricum ai alege, frica de inflație te va împiedica să te bucuri atunci când primești ce ți-ai dorit atât de mult așa că, singura soluție, e să ai grijă să merite din plin, oricât de mult ai avea de plătit. Așa că, data viitoare când mergeți în piață, cereți fericire de toți banii, că de plătit, plătiţi oricum.

money_happiness

(articol publicat in numarul din august 2015 al revistei The One)

1 Comment

  1. Barba Capri's says:

    În realitate problema e mai complicată. Este vorba de două categorii de oameni. ‘Prostănaci’ şi Băgăcioşi’
    Tu vorbeşti aici de ‘prostănaci’ cei care-şi doresc ceva şi după ce obţin ce şi-au dorit se plâng de preţ. Că e mare TVA-ul, că e mică garanţia, că statul percepe taxe şi a mărit acciza ….
    Dar mai sunt şi ‘băgăcioşii’ care-şi fac un merit din a plăti înainte ca la cu.ve . Aăştia nici nu ştiu pentru ce plătesc dar consideră că e obligaţia lor s-o facă. Numai aşa consideră ei că sunt apreciaţi de cei din clanul lor sau de prostimea care-i priveşte cu gura căscată.
    În fiecare zi vezi la tv cum ‘regele’ mănâncă de Paşte ‘ouă de aur’ vopsite cu trafaletu’ iar de Crăciun prepară BÂNDĂREŢU’ de 100 de kile.
    Apoi o vezi pe Olguţa care deşi avea destule ţâţe de la mama natură şi-a mai pus şi silicoane mărimea 32+. Acum arată ca o ‘miss Holstein’, venită de la păscut, care în timp ce se mişcă languros-plancturos agale, ugeru’ i se bălăngăne opulent iar sfârcurile cât morcovii (baby carrots)indică direcţii diferite.
    Mai e şi Matylda sau Mery (cu igrec precis!)care şi-a umflat buzele cât o conopidă. E tare mândră de ea, numai că acum nu poa’ s-o spună ….pentru căăăăăăă, cu cât ‘umflăturile’ sunt mai mari, cu atât gaura (de vorbire) rămâne mai mică iar cuvintele rotunde ‘se nasc în chinuri’.
    O mai avem şi pe Angelica, Anghelina sau (cum i se mai spune) Angelina care a ieşit puţin Joli(e)tă după ce a slăbit încă vreo cinşpe douăzeci dă Kilograme că nu era ea destul de slabă. Acum se pregăteşte să joace în ‘Fantomele de pe Broadway’ în rolul subretei obeze. Următorul film e tot …’TOMB Raider – a A Zombie and two gardeners’
    Şi dacă ne ajută Dumnezeu, dar nu în ultimul rând, mai e şi JiJi zis mai nou Gheorghe omorâtorul de balaur, care PLĂTEŞTE! (oricum)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *