Halloween-ul la români

M-am trezit de dimineaţă în frig. Caloriferele reci gheaţă. Lasă că-mi fac o cafea fierbinte. Deschid aragazul şi poc, prima sperietură. Nici picior de gaze. Ah, te pomeneşti că s-as stricat centrala. Închid şi plec să întreb vecinii dacă au gaze. N-au. Trebuie să fie pe undeva o foaie de hârtie pe care scrie cât şi când opresc gazele. O găsesc pe jos, la câţiva metri de poartă. Probabil au lipit-o pe uşă cu scuipat ăia de la gaze. Le-a rămas nefolosit de la ultima factură.

Dar ziua abia începe, îmi zic eu încă veselă. Am bani de încasat, de juma de an tot am bani de încasat. Sun la agenţie să întreb de bani. Sumă modică pentru o agenţie, din doar trei cifre. Ah, oftează duduia de la capătul firului. Căcat, ştiu că nu mai e cu fir, dar aşa e clişeul cu vocea de la celălalt capăt al firului. Ah, oftează deci afectată duduia. Ştii, nu au intrat încă banii de la client. Mi se face brusc milă. I-aş reaminti că eu am contract cu ei, nu cu clientul lor, dar îmi întorc buzunarele pe dos, căutând un rest pentru ea ca să nu mai sufere atât de tare că nu au intrat banii de la client. Evident, nu găsesc. Sunt un freelancer demn şi independent care a ieşit din sistem. Când am să ajung la casă la megaimaj am să le spun că nu mi-au intrat banii de la agenţia care nu a încasat banii de la client.
In cutia poştală, altă sperietură. Factura la gaze. Da. alea care nu sunt azi.

Autobuzul vine greu. Cred că nici pe el nu l-a facturat clientul de vine aşa de greu. Urc în autobuz pe o uşă şi cobor pe cealaltă. Un homeless care s-a mutat în RATB sperie ficatul fiecărui călător. Cum eu am băut aseară un pahar, două, ficatul meu este de-a dreptul îngrozit, zici că a văzut The Ring, Exorcistul şi The Others simultan.

Mă întorc după bicicletă. Mai bine să-mi fie frig decât greaţă. Pe pista de biciclete de pe Calea Victoriei, un ţăran cu penis mic şi-a parcat vaporul maşina. Mă opresc să-i ridic ştergătoarele în semn de apreciere, când aud în spatele meu: Făăă, f%%-ţi morţii tăi de cu%vă! Acuma chiar că m-am speriat, aşa că încalec bicicleta şi bag viteză cât pot. La primul semafor trec pe verde şi mă şterge o maşină de provincie. Eee, săracii, probabil la ei la Călăraşi nu au roşu la semafoare.

Cu ochii la maşina care aproape m-a dat jos, nu văd la timp o mătură lăsată pe pistă de măturătorii opriţi să ia prânzul pe bordură şi cad cu graţie. Ăia râd cu poftă: hăăă, ia uită băăăă, e Miţa Biciclista, a căzut şi şi-a rupt #¤%.

De aia zic. În România, Halloweenul e degeaba. În România e Halloween în fiecare zi, chiar nu ştiu ce ar mai putea să mă sperie.
pizap-com14779463008711

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *