Moș Crăciun, cară-te-acum!

Ah, Crăciunul! Începe acea perioadă a anului în care nevestele rânjesc satisfăcute și amantele înghit ace de brad cu vodka. Acea perioadă din an în care mama și mătușa și prietena din copilărie care are un copil în brațe și încă unul în burtă îți amintesc ce bine ar fi fost dacă nu ai fi fost singură, dacă ai fi avut și tu pe cineva. Pe oricine. Este acea perioadă din an în care regreți că l-ai dat pe ușă afară pe Costel când, într-un acces de sinceritate, ți-a mărturisit că el încă e iremediabil îndrăgostit de Aneta, fosta lui, dar că sexul cu tine îl ajută să o uite mai ușor. Da, e acea perioadă a anului în care umblăm desculțe, cu călcâiul lui Ahile la vedere, îmbietor, când toți bărbații din lumea asta par brusc și în mod inexplicabil mai buni, mai slabi, mai romantici și mai culți.

Este acea perioadă din an în care iubitele de vârsta copiiilor iubiților lor își țuguie buzele, așteptând un cadou direct proporțional cu diferența de vârstă dintre ei, acel timp în care să fii singur e ca și când ai fi un negru în Johannesburg. Sau, mă rog, un stelist în galeria dinamovistă sau un pui de mâț într-un padoc de câini.

Daa, începe acea perioadă a anului în care regreți amarnic faptul că iubitul tău nu a crescut la casa de copii, când descoperi că ai niște rude de care habar nu aveai și întregul lui arbore genealogic de Brăila sau Caracal e înșirat la masa ta și te analizează la fiecare îmbucătură. Ce sunt ai tăi? Apartamentul ăsta e proprietate personală sau stai cu chirie? Și dacă e al tău, e achitat sau mai ai rate? Și dacă mai ai rate, cât de mari sunt și cât mai ai de plătit? Și voi când aveți de gând să vă luați?

E acea perioadă a anului în care faci o oră cu mașina de la Aviatorilor la Victoriei și în care orele la sală își dovedesc utilitatea când te bați în supermarket pe ultima lădiță de portocale.

E luna aceea în care toate kilogramele date jos cu icnete și plânsete revin mai puternice, mai mari, mai greu de ucis și în care ai de moderat meciuri de categoria grea între ai lui și ai tăi.

Până să mă lămuresc de ce ar trebui să mă bucur de perioada asta că vacanța nu mă încântă, sunt freelancer și dacă nu muncesc, nu primesc conuri de brad, am o rugăminte la voi: nu-i mai dați, nene, prăjituri cu lapte că e obez. Mai bine dați-i gingko biloba și pastile de memorie că eu cred că e și senil. Altfel nu-mi explic de ce niciodată, dar niciodată nu mi-a îndeplinit vreo dorință. Iar de-acum sunt deja prea mare să mai cred tot ce promite un bărbat, fie el și Moș Crăciun.
gerh5

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *