Neașteptatul secret al fericirii

Cu toții pe lumea asta căutăm un singur lucru: rețeta fericirii. Sunt biblioteci întregi de cărți scrise care pretind nerușinat că l-au găsit, dar mint în fiecare pagină. Unii îl caută în miile de truisme scrise pe fundalul unui apus de soare, alții dau bani mulți și pierd timpul în cursuri care promit că îl dezvăluie, cursuri ținute de speakeri mai nefericiți chiar decât participanții. Secretul ăla care să ne ridice deasupra tuturor și să ne pună pe față un rânjet tâmpit de om fericit este, însă, unul singur și mult mai simplu decât tot ce s-a fluturat până acum. Și da, îl știu și vi-l dezvălui chiar acum: tobe, suspans, param siiiii….secretul fericirii e să nu aștepți nimic de la nimeni, niciodată.

Problema cu secretul e că la fel ca acul cântarului când te urci pe el. Cu toatele îl vedem cât se poate de clar și de bine, dar doar puține vor să-l creadă.

Prietena mea, Miruna, l-a văzut când avea doar douăzeci de anișori. Aștepta pe peronul Gării De Nord un profesor de la facultate care-i promisese că o trimite pe nevastă-sa cu copiii la țară la ai ei de 1 mai și el vine cu ea la mare. Ea l-a așteptat plină de speranță și înțelegere preț de vreo trei trenuri și, când a realizat că nu mai vine, s-a urcat în al patrulea tren și s-a dus singură la mare. Unde nu s-a distrat de una singură, ci cu actualul ei iubit pe care l-a cunoscut acolo, pe plaja încă înghețată.

Georgiana a aflat secretul fericirii după mulți ani în care și-a bătut genele fără folos pe sub nasul unui coleg și a asteaptat opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână să primească un semn de iubire. Ciuciu semn, ciuciu iubire, așa că, după programul de birou, ea avea program de plâns acasă cu capul în cutia de înghețată că n-o iubește și nu are ochi pentru ea, în timp ce el își vedea bine-mersi de viața lui, fără să bănuiască drama de lângă biroul lui.

Mirela a așteptat un inel de logodnă atât de mult încât știa deja pe dinafară toate noile modele apărute la bijuteriile din oraș, cu prețuri cu tot, așa că atunci când s-a întâmplat minunea, tot ce a putut să facă a fost să-l întrebe cum de a dat 3418 lei pe el, speriind bietul om atât de tare încât și-a băgat la loc inelul în buzunar și dus a fost.

Corina avea un iubit mai mucalit, mai miștocar de fel dar care o iubea din tot sufletul, doar că nu era genul care să exagereze cu florile pe pernă dimineața și alte romantisme văzute în telenovele. În sensul că deloc. Și asta suferea că ea nu primește și ea o floare, o atenție, o măslină, o bomboană, deși săracul om era topit după ea, dar așa, în felul lui. Și azi așa, și mâine așa, frustrarea creștea cu fiecare zi în care ăla venea din piață cu lobodă și pătrunjel în loc de gladiole și pansele până când, într-o bună zi, când mâncau amândoi din ciorba de lobodă, ea i-a comunicat că nu mai vrea să-l vadă niciodată în viață ei. Și așa a și fost, deși tot ea a încercat mult timp după să se împace cu el, realizând, prea târziu, că nu el era problema, ci ea.

Și a înțeles că, fie că aștepți ca vecinul de birou să te invite undeva, să-ți aducă o floare, să divorțeze, să vină vara, să-ți răspundă la mesaje, să se inventeze dieta cu ciocolată, să se mute Di Caprio pe strada ta sau să te ceară iubitul în căsătorie, atâta timp cât așteptările nu-ți sunt împlinite, ai să te scalzi într-o nefericire întreținută chiar de tine. Și că în loc să-l aștepți toată noaptea cu ochii pe geam, rozându-ți unghiile nervos, mai bine te trezești pur și simplu într-o dimineață cu el la ușă ta, bălmăjindu-ți încurcat ceva de o surpriză. Ceea ce va doresc și vouă.
MjAxMy1mMWVhMzQxNmIxNGQ4YTgz

(articol publicat in numarul din mai 2015 al revistei The One)

2 Comments

  1. Dan B. says:

    mda, se pare ca fericirea de regula e pe alta frecventa.

  2. Hercule says:

    Astea sunt “nerealizări” timpurii, o damă cu atitudine nu mai prididește să țină evidența “victimelor”. :)

    http://36.media.tumblr.com/c116a7802b7caa256eac0229c6a0c372/tumblr_o1z3x5YlyW1taq54wo1_1280.jpg

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *