Prima zi de şcoală fără şcoală

Cu bucurie privesc pe geam cârduri de copii târâţi de mânuţe de părinţi la şcoală şi grădiniţă. De la grădiniţa de peste drum, zbierete sfăşietoare mă fac sa sar de pe canapeaua comodă pe care îmi beau cafeaua în linişte şi lene.
Deh, instinctul latent de mamă. Dar înainte să sun la 112 să anunţ că la grădiniţa de vis-a-vis se înjunghie copii pe viu şi li se scot maţele prin ochi, cobor să-mi plimb pisicile şi-i văd. Prunci smulşi din căldura patului şi de lângă ţâţa mă-sii plâng cu mucii înşiraţi pe garduri, negociind cu bunicii reîntoarcerea în copilăria dulce de dinainte de impactul răvăşitor cu sistemul românesc de învăţământ.
Care-s muci de plâns, care-s de boală, doar ăl de sus ştie. Odată cu începerea anului şcolar s-a dat liber la viroze. Oh, doctori care nu răspund în miezul nopţii când îţi face ţie puiul febră, oh, felul în care priveşti bănuitor fiecare copil care strănută, oh, serbările cu 50 de adulţi şi 30 de copii cu lumânări la nas într-o sală de 10 metri pătraţi.

Ah, începe şcoala. Ce emoţie, ce freamăt. Vin şedinţele cu părinţi nervoşi şi transpiraţi şi cu mame casnice nevorbite de o lună. Cu marele quest de făcut rost de manuale şi caiete de lucru, că deh, profesorii o arde hipstereste cu manuale de nişă publicate în editie limitată la o tipografie anonimă din Plopeni.

Ah, începe şcoala cu aglomeraţie în trafic şi orarul ei tâmpit. Cine ia copilul unu de la ore? Cine duce copilul 2 la şcoală, după masă?

Ah, sună clopoţelul. Şi ceasul, la 6 dimineaţa. Şi telefonul, când eşti la birou, că şi-a uitat pruncul tema acasă şi trebuie să te duci să i-o aduci.

Ah, sună clopoţelul! Nu şi pentru mine! Ce bine! Oh, ce bine!
7f99f70b2593ed93d4c4fa21f1834ec1--last-day-of-school-the-last-day

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *