Tag Archives: 1 decembrie


Topul românilor care-şi vor iubi mereu ţara

Pe primul loc în topul românilor care-şi iubesc ţara orice ar fi se află analfabeţii care trăiesc din ajutoare sociale, au maxim patru dinţi în gură pe care-i spală de două ori pe an. Toarnă atât de mulţi copii încât e un efort colosal să-şi amintească numele fiecăruia în altă zi decât cea în care le schimbă alocaţia în băutură şi trebuie să dea cu degetul pe mandatul poştal. Treaba asta îi sleieşte atât de tare de puteri, ăia doi neuroni ai lor s-au încordat atât de tare încât le ia o lună să-şi revină. De aia nici nu pot munci şi ar fi şi tâmpiţi să o facă, doar suntem atât de mulţi proşti în ţara asta care le plătim coitul fără prezervative şi statul cu organul în mână în faţa porţii. Ăştia îşi iubesc ţara aşa cum şobolanii aciuaţi pe lângă o brutărie îl iubesc pe brutar. Primesc moca tot ce au nevoie, iar nevoilor sunt primare, puţin peste cele ale unui cercopitec, aşa că nici măcar nu le trece prin cap să emigreze. Plus că nici nu ştiu ce e dincolo de gardul satului, darămite de cel al graniţei.

Urmează apoi comuniştii bătrâni. Genul de boşorogi care te inghesuie cu cărucioarele în autobuz şi oftează că pe vremea Împuşcatului era mai bine. Patrioţii ăştia sunt ca gardienii ăia de la puşcărie. Adică băi, ai un blid de mâncare sub nas şi o laviţă sub cur, ce altceva mai vrei? Mulţumeşte statului şi partidului pentru ce ai şi mucles. Ce, crezi ca afară e mai bine? Afară te exploatează capitaliştii şi nu-ţi deschide nimeni uşa.

Hoţii. Nu ăia care fură din buzunare în autobuze, ci ăia care fură milioane de miliarde din banul public. Păi unde ar mai putea face ei aşa ceva?

Resemnaţii. Ăştia sunt ca femeile alea pe care le bat bărbaţii, le iau banii, le înjură şi le ţin în picioare cât mănâncă ei, dar ele tot îi iubesc. De, s-au obişnuit cu ei şi unde să se mai ducă acum, după atâţia ani? Plus că mai primesc şi ele din an în Paşte un toc de %/&, aşa că zic bogdaproste şi-şi trag basmaua peste dinţii scoşi cu pumnul. Şi rămân acasă.

Ăia care se cred vedete. Care stau pe canapele în emisiuni de noapte şi plătesc paparazzi să-i pozeze când mănâncă un hot dog luxos într-o bodegă de Dorobanţi. Ăştia n-ar emigra nici morţi pentru că, odată ieşiţi din graniţă, nu-i mai ştie nici dracu.

De departe cei mai înduioşători sunt românii care au emigrat de atât de mulţi ani încât creierul li s-a resetat de la atâta bine şi au uitat cum e de fapt aici. Din faţa geamului lor care dă fie la un ocean, fie la Podul Brooklyn sau Hyde Park, postează lăcrimând poze cu copii îmbujoraţi în ii şi peisaje fotoşopate cu cătune în munţi şi pârâiaşe în păduri. Pădurile alea au fost demult defrişate şi vândute pe nimic, pârâiaşele sunt pline de rahaţi ce plutesc şi peturi de bere, iar cătunele alea sunt goale, mai stau în ele doi, trei bătrâni prea bătrâni să mai poată pleca. Sau poate au murit deja, dar cum nu există nici măcar drumuri pănă la ei, nu va şti nimeni asta.
La mulţi ani, România! Şi poftiţi, vă rog, la vot!
romania-communism