Tag Archives: brancusi


Brâncuși? Ba pe-a mă-tii!

Când eram copil, aveam drept vecini o familie foarte gălăgioasă. Toată ziulica se certau. Când venea el acasă și voia să se odihnească, zbiera de zguduia pereții că e casa lui și are dreptul să doarmă atunci când vrea el. Duminică, în schimb, când scotea consoarta aspiratorul și decreta curățenia săptămânală, el își punea mintenaș palma-n cur la fotbal cu băieții, ridicând simplu din umeri că, nah, e casa ta, ce vrei de la mine?

Socrii, un cuplu mucalit ce venea de Sărbători, de două ori pe an, tocmai de lângă Sângeorz, încărcați cu de toate, erau pentru el mami și tati când scoteau din papornițe palme de slană afumată și bidoane cu pălincă de-ți paraliza centrul vorbirii ca la ăia mușcați de vipere. Când au venit la analize în București, în schimb, erau mă-ta și cu tac-tu, nu mai pleacă, frate, acasă?!

Ăștia doi aveau o fată. Când a intrat fata la liceu cu medie mare, era fata lui tata. Că normal, cu cine să semene copilul așa destept dacă nu cu tac-su. Când a venit acasă cu un hipster nespălat, cu sosețe în trei culori, anunțându-i senină că se mărită la 18 ani că e majoră, era fata vagaboandei de maică-sa.

E, așa și cu Brâncuși și cu țara asta. Când au furat ei tot ce s-a putut fura și eu am plătit taxe, biruri și impozite, era țara lor. Când e să-mi ceară bani pentru Brâncuși, e țara mea. Sictir. Ia luați-vă și țara și brâncușiul și îndesați-vi-le undeva!

13524338_10154286473499154_7730426176056929992_n