Tag Archives: concediu


ce vraji a mai facut baboiul

Aseară era nemulțumită. Dar grav de tot. Initial au avut un duplex, dar vibra scara interioară cand se pornea frigiderul și nu putea să doarma. Asa ca a cerut altceva si a primit apartamentul de langa mine. Aici nu e bine ca nu au bucatarie separata (!!!!!). Adica exista o bucatarie deschisa, americana, dotata cu de toate, aragaz, cuptor, bla, bla. Daca-ti pui in cap, poti face si sarmale. Dar ea e nemultumita.  Ea dorea bucatarie separata ca sa poata gati. Ca ea a venit aici sa gateasca. Si mic dejun, si cina.

De dimineata pana la pranz a carat de la magazin trei randuri de sacose.

Apoi Puiu le-a facut manichiura. Intai nevestei, apoi ei. Cand a ajuns la ea, eu am intrat in camera ca abia mancasem.

Apoi a strans prosoapele abia insirate pe sarma de AIA si le-a pus ea la uscat. Bodoganind. De fata cu AIA care brusc, isi studiaza unghiile proaspat pilite. Ca lesinatele astea nu sunt  bune de nimic. Nu stiu decat sa stea cu  luleaua in gura si cu p**a in cur. Neaparat trebuie s-o prind pe AIA s-o intreb pe ce calmante e. Ea, nu baboiul. Baboiul e pe energizante.

Cand am plecat dupa masa la plaja, putea a ceapa calita. Cand m-am intors, ciorba era gata.

Am uitat sa va spun, maine dimineata pleaca acasa.

images

Cine n-are batrani, sa-i lase acasa cand pleaca in concediu

Se hahaia de curand o buna prietena ca pisicile au un sistem de avertizare prin care se anunta cand si pe unde trec eu ca sa se arunce in calea mea intru salvarea lor. Cred ca acelasi sistem de avertizare folosesc si vecinii de apartament si balcon, dar astia nu se cer salvati, ci  parati si povestiti pe blog, la adelisme.

Altfel nu  pot intelege cum, la sute de kilometri distanta de casa, pe o insula de patru kilometri patrati mai mult lunga decat lata, au dat astia de mine. Astia, adica triplul din apartamentul de langa mine sau chiar quattro-ul ca baboiul ala de-l au cu ei are de doua ori mai multa energie si face de doua ori mai multa galagie decat orice surata de-a ei.

Azi dimineata, la 7 punct, baboiul  iese in balcon. Aia micii, cum ii alinta ea cu drag, dorm. Aia micii au amandoi peste 40 de ani ca sa fim intelesi din capul locului. Iese deci baboiul in balcon si da cu ochii de mine, eu cu ochii in laptop si cu norma zilnica de pagini tatuata pe frunte. Ha, buna dimineata!

Ha, ce tampita sunt ca ii raspund si, mai ales, ca ii raspund in romaneste. Baboiul se lumineaza brusc la fata. Are, in sfarsit, cu cine vorbi si e nevorbita rau, dar rau de tot. Imi explica framantandu-si mainile ca nu-i merge uai faiul si are, nene, jdemii de mail-uri necitite. Probabil jumate sunt newsletter-uri de la banca unde-si tine ea cardul de pensie si restul sunt corespondenta  amoroasa cu Gadea si Dan  Diaconescu.

In fine, nu-i merge netul, asa ca ma oboseste nervos sa ma duc peste proprietar sa-i restartez serveru, routeru, dracu stie.

Pai eu am net, ii ranjesc eu.

Greseala, mare greseala. In trei secunde e la usa mea, cu laptopul in  brate, sa-mi prinda netul de mot. Brusc, imi sucombeaza si mie netul, asa ca ia la loc pozitia de ciocanitoare de  balcon.  E nemultumita. E deja ora 8 si puiu nu s-a sculat. Fii-su, adica. Asta pentru ca lui si neveste-sii nu le pasa de ea si nu se gandesc ca o femeie de varsta ei nu poate merge la plaja la 12 sa stea cu capul in soare. Puiu, zice ea, s-ar trezi, dar nu-l lasa aia. Adica noru-sa.  Ea s-a sacrificat pentru ei si a venit cu ei in Grecia, imi explica ea. Buuun.

Le face cafea, le prajeste oua. Mie-mi salta ficatul in gat. Brusc, baboiul sare din balcon , fericita, dar se intoarce la loc, catranita. Credea ca s-a trezit puiu, dar nu. Nu s-a trezit, ba chiar mai rau. Aia a incuiat usa dormitorului. Na belea.

Baboiul stinge fo trei tigari in zece minute, dupa care ma anunta ca se duce sa-si mute canapeaua pe care doarme ca ii sufla aerul conditionat in cap. Succes, ii urez in gand.

Haaar, poc, trosc, haar, bum. A mutat-o.  Aia doi isi fac si ei aparitia, treziti de zgomote.  Ma uit la ei,  sunt vii, sunt bine, n-au facut penis captivus. Probabil sunt antrenati.  Ma uit iar la ei. N-au copii, ea e chiar frumusica iar el arata bine.  Tot nu pricep ce cauta aia cu ei.

Codobarta incepe sa-i ia la shtanga.  Ca i s-a racit cafeaua, ca  i s-au sleit ouale, Uliuu, plec ca ma pocneste si pe mine.

Seara, babornita le da stingerea pe la 10. Hai, hai, stingerea ca maine iar dormiti pana la pranz. 

Nu-i vad pe ei, banuiesc ca stau cu genunchii pe coji de nuca si ii pupa mainile cu multe inele. Nici pe ea n-o vad, doar o aud.  Ei nu se aud deloc.

Si de atunci, liniste. Greieri. Gizaz.

Va mai zic si maine.

download

 

Daca reusesc s-o prind in poza, v-o arat.

 

 

o întâmplare cu gâște și turism rural

M-au fascinat dintotdeauna oamenii care-și permit o cameră la hotel dar aleg sa doarmă în cort. O dată, de două ori pe an pleacă omul în concediu, așa ca determinarea și încrâncenarea lor sunt greu de înțeles pentru mine. Fie el răsăritul cât de răsărit, prefer de o mie de ori să-l văd din balcon și fără un kil de furnici în chiloți, tremurând de frig din toate încheieturile.

Cea mai sălbatică aventură a mea a fost acum o mie de ani, când erau copiii mici și eu suficient de nebună încât să mă plimb cu oale, cratițe și lădițe cu fructe și legume proaspete să nu cumva să pună copiii în gură altceva decât mâncare gătită de mine. Și de aia le cumpar acum de la colonel, ca să recuperez, nah.
La sfatul unora mai bătrâni și mai fără minte ca noi și care avuseseră o dată-n viață o vacanță la țărani sadea și atât și, neavând termen de comparație, idealizau fiecare dumicat de mămăligă înghițit acolo, am luat calea muntelui în căutarea turismului rural.
Primul popas a fost la casa de vacanță a unor prieteni. Casa, pe undeva pe lângă Câmpulung Muscel, era numai bună de urcat pe roate și strămutat la muzeul satului din București. Știți lavițele alea de lemn de juma de metru, acoperite cu ceva nedefinit de vechi? E, pe o laviță din asta am dormit eu cu două bucați copii.
De dimineață, aproape băgați în șoc anafilactic de paianjeni nehrăniți de ani de zile, am fost înțepați de viespi și alergați de vacă.

Și am strâns tot bagajul abia desfacut și am plecat.

Următorul popas, Cheile Dambovicioarei. Loc frumos, sat frumos, turism rural, ciuciu.
Am găsit singura gospodărie care închiria camere și care avea și curte. Adulții nu erau acasă, doar un puști mucos care ne-a comunicat tariful și ne-a arătat camera. Afară, vară, 54 de grade, picii transpirați și nespălați și opăriți și înțepați și nedormiți.
Ok. Și-am început să descărcăm. Biberoane, cărucioare, crăticioare, roșioare, premergătoare, plăpumioare, pernișoare. Și când am terminat de descărcat, mă pune ăl cu coadă să întreb unde au baia.
Baie pentru? întreabă mucosul și-mi arată un wc de lemn în fundul curții, bine păzit de gâște și curcani. Oftez și caut cu privirea în jur doi, trei copaci după care să mă.
Nu, baie pentru spălat, răspund.
Aaa, se luminează ăla la față. Păi haideți cu mine, zice el, și mă duce hăt, în fundul fundului curții. Acolo, un râu. Și o găleată legată cu sârmă pe care să o cobor, eu, adică, să iau apă din râu ca să spăl copiii și să fierb biberoane.

Știți vorba aia, te bat cu copilul în cap? Ei, eu am spus-o prima.
images