Tag Archives: copii


o întâmplare cu gâște și turism rural

M-au fascinat dintotdeauna oamenii care-și permit o cameră la hotel dar aleg sa doarmă în cort. O dată, de două ori pe an pleacă omul în concediu, așa ca determinarea și încrâncenarea lor sunt greu de înțeles pentru mine. Fie el răsăritul cât de răsărit, prefer de o mie de ori să-l văd din balcon și fără un kil de furnici în chiloți, tremurând de frig din toate încheieturile.

Cea mai sălbatică aventură a mea a fost acum o mie de ani, când erau copiii mici și eu suficient de nebună încât să mă plimb cu oale, cratițe și lădițe cu fructe și legume proaspete să nu cumva să pună copiii în gură altceva decât mâncare gătită de mine. Și de aia le cumpar acum de la colonel, ca să recuperez, nah.
La sfatul unora mai bătrâni și mai fără minte ca noi și care avuseseră o dată-n viață o vacanță la țărani sadea și atât și, neavând termen de comparație, idealizau fiecare dumicat de mămăligă înghițit acolo, am luat calea muntelui în căutarea turismului rural.
Primul popas a fost la casa de vacanță a unor prieteni. Casa, pe undeva pe lângă Câmpulung Muscel, era numai bună de urcat pe roate și strămutat la muzeul satului din București. Știți lavițele alea de lemn de juma de metru, acoperite cu ceva nedefinit de vechi? E, pe o laviță din asta am dormit eu cu două bucați copii.
De dimineață, aproape băgați în șoc anafilactic de paianjeni nehrăniți de ani de zile, am fost înțepați de viespi și alergați de vacă.

Și am strâns tot bagajul abia desfacut și am plecat.

Următorul popas, Cheile Dambovicioarei. Loc frumos, sat frumos, turism rural, ciuciu.
Am găsit singura gospodărie care închiria camere și care avea și curte. Adulții nu erau acasă, doar un puști mucos care ne-a comunicat tariful și ne-a arătat camera. Afară, vară, 54 de grade, picii transpirați și nespălați și opăriți și înțepați și nedormiți.
Ok. Și-am început să descărcăm. Biberoane, cărucioare, crăticioare, roșioare, premergătoare, plăpumioare, pernișoare. Și când am terminat de descărcat, mă pune ăl cu coadă să întreb unde au baia.
Baie pentru? întreabă mucosul și-mi arată un wc de lemn în fundul curții, bine păzit de gâște și curcani. Oftez și caut cu privirea în jur doi, trei copaci după care să mă.
Nu, baie pentru spălat, răspund.
Aaa, se luminează ăla la față. Păi haideți cu mine, zice el, și mă duce hăt, în fundul fundului curții. Acolo, un râu. Și o găleată legată cu sârmă pe care să o cobor, eu, adică, să iau apă din râu ca să spăl copiii și să fierb biberoane.

Știți vorba aia, te bat cu copilul în cap? Ei, eu am spus-o prima.
images

Mayday, Mayday! Unde ai ascuns hartia igienica, bai Mayday ?

Meeting important. Telefonul suna. Ma uit. Suna de acasa, e copilul de care m-am despartit de doar 35 de minute. Nu raspund, gandindu-ma ca nu e urgent si ca mai poate astepta un sfert de ora. Dar telefonul are alta parere si suna iar. Si iar. Si iar. Continuu si alarmant. Ma scuz si ies afara sa raspund ca sigur s-a spart macar o farfurie daca e asa o panica.

” Da, ce vrei?”

” Aaaa..”

” Spune, te rog, ce s-a intamplat?”

” Aaaa, de unde iau si eu o hartie igienica?”

” ?!?!?!”

” Un sul nou, adica.  Stii, pe asta care era pus l-au desirat pisicile”

” Pai depinde unde esti”

” Aaa, pe tron”

” Bun. Trage-ti pantalonii pe tine…”

” Asa cum sunt? Adica…”

” Pai daca nu ai hartie, cum altfel?”

“Asaaaa. Acum du-te  la aeroport, ia avionul pana in Egipt, tocmeste un ghid sa te duca in Valea Regilor, descopera un mormant al unui faraon, exploreaza-l, ia de acolo o bucata de papirus, afla cum a fost facuta, inventeaza hartia,  scrie o carte si tipareste-o, citeste-o si, in final, recicleaza hartia intr-un sul de hartie igienica.”

” A!”

Tacere.

“Dar nu pot  doar sa intind mana si sa iau un sul de hartie din dulapul din dreapta, fara sa ma scol de pe WC?”

” Nu stiu. Poti?”

plan-b

ca despre sex, numai de bine

Alarma ceasului suna ca de pe lumea cealalta. E 6.30. Sar in picioare si dau cu capul in geamul uitat deschis de aseara. Racoarea noptii mi-a intepenit usor un umar dar inca nu ma decid la care parte a corpului sa ma gandesc ca ma doare. Ca prin somn nimeresc bucataria si frigiderul. Reusesc sa fac doua sandwich-uri  fara sa-mi tai nimic si bag  sandwich-makerul in priza. Alerg spre dormitorul copilului nr. 1 si dau usa de perete. Brusc sculat din somn, copilul nr.1 incepe sa planga. 6. 45. Reusesc sa linistesc copilul si incep sa-l imbrac . Un ciorap, doi ciorapi, “stai, ca nu vreau tricoul asta ca l-am purtat si acum o saptamana” .Fleosc.  6.50. Cu pretul unui intreg sifonier revarsat pe covor, in mijlocul camerei, cadem de acord asupra tricoului. 6.55. Trezesc copilul nr. 2. “Unde-i bluza? Nu, nu asta. Aia.” Care nu e. 7.05. Trag blugii pe mine si incep sa fac ghiozdane. “Asta-ti trebuie?” ” Nu, caietul ala verde”. “Care verde ca e 7 si 10 deja”. “Ala de la nasul tau, mama. Si scoala-l pe tata ca e tarziu”. 7.15. Una bucata sot sta cu plapuma in cap si se alinta. ” Cred ca am febra, nu pot sa-i duc eu, ia tu repede un taxi. Ia vezi, am febra mare?” Nu destul de mare dupa capul meu, dar promit sa rezolv si chestiunea asta cand ma intorc. Aproape omor o pisica navalind pe usa afara. Scap cainele afara pe poarta. Duca-se. “Mamaaa! Catelul! Daca moare?! Daca il loveste masina?!  Hai sa-l prindem! ” 7.35. Deschid iar poarta cu 15 kg de caine in brate si, fara sa ma vada nici copilul 1, nici copilul 2, ii ard un sut in cur sa se invete minte. Ghinion, m-au vazut. “Mamaaaaaa!”  Alerg cu doua ghiozdane in spate si reusesc sa opresc un taxi  sarind in fata masinii. Copilul 1 plange infundat de mila cainelui. Copilul 2 mataie ca are test si intarzie din cauza mea. Se opresc brusc amandoi si incep sa rada cu sughituri: “mama, esti praf, ai plecat in papuci! Ha ha ha!”  Descarc copilul 1 la scoala 1, descarc copilul 2 la scoala 2 si ma dau si eu jos din taxi. ca sa iau autobuzul inapoi spre casa.

8.15. ” fa-mi si mie un ceai!”

8.20 ” sufla in el ca frige!”

8.30. ” mai pune miere!”

8.35. ” mai incalzeste-l putin ca s-a racit!”

8.50 ” du-te la plafar si ia-mi tinctura de cai baltati si vaca roz! a zis mama ca ajuta!”

9.30 Ies pe usa. Ma duc la munca.

20.30 Vin de la munca. Vase murdare pana la poarta raiului. Umplu micuta masina de spalat vase sa-i dea Dumnezeu sanatate aluia de-a inventat-o. 20.35. “Mama, am o tema grea.” 20.40. “Mama, deseneaza-mi si mie capela sixtina pe un A4. Da’ te rog sa nu-ti bati joc! Si vezi ca mi-e foame!”

22.30. Rufe, vase, rufe. “Ce-i cu camasa asta aruncata pe jos? E murdara? O bag la spalat?” “Nu stiu, miroase-o si tu.”

23.35. Copilul 2 intra in bucatarie” Mama, eu cand am voie sa ma sarut pe gura?”

25.00. Aproape adorm in drum spre pat. Cu coada ochiului il vad: e odihnit, a dormit toata ziua.  Sclipirea din ochii lui ma pune in garda. Ma aplec si-i marai tandru:” daca-ti vine vreo idee mai devreme de 6.25, iti crap capul cu veioza”.

 

 

 

 

ca apocalipsa vine dupa ce pleaca nevasta

4 zile de cand a plecat in delegatie. jurnal stelar de bord.

” Cu mainile tremurande caut prin sifonier ultima pereche de ciorapi curati. O iau, o strang la piept cu lacrimi in ochi, de maine va trebui sa umblu in cosul cu rufe murdare. Adulmesc ultima camasa imbracata azi, daca o scot pe balcon peste noapte, supravietuiesc si maine in ea. Un copil sughita de atata plans undeva prin casa. Rascolesc toata casa. Caut sub pat, caut in servanta, in masina de spalat. Nu-i. verific ultimul loc in care l-as fi cautat: dormitorul copilului, dar mirosul de pampersi neschimbati ma loveste in fata. umezesc o batista si asa, cu ea la gura, intru. Copilul este, surprinzator, asezat in pat. Parca a mai crescut de cand l-am vazut ultima oara. Dau sa il ridic, dar un alt tipat de copil ma opreste. La naiba, uitasem ca mai am unul! Cel de-al doilea copil tipa: ” mi-e foame!” . Doamne, unde e bucataria? Ma iau dupa mirosul sacului de gunoi de sub chiuveta si o gasesc. Intru cu frica, precaut- daca ma ataca ceva din maldarul de vase nespalate? Tot efortul asta imi face sete,asa ca dau drumul la apa si caut un pahar. O cana. O lingura. Ceva. Nu gasesc, asa ca fac palmele caus si beau. Cu setea stinsa, deschid frigiderul. Si il inchid repede. Cineva sau ceva a murit in el, sunt sigur.
Amandoi copiii plang in cor. Sunt confuz, sigur am eu doi copii?
Ma impiedic de pantofii aruncati prin casa si ma intind cu ultimele puteri sa iau telefonul. Dau doua telefoane- unul la pizza delivery si altul la mama. Apoi inchid ochii, asteptandu-mi senin sfarsitul. Sau nevasta din delegatie.

tumblr_m8qnywPWEg1qza249o1_1280                                         ( poza de aici)