Tag Archives: menajera


ca as iubi o “doamna Nela” ca Di Caprio pe Kate

M-a sunat azi o prietena sa iesim prin oras ca e ” femeia” la ea acasa. Ce ” femeie”, femeie?, am intrebat-o eu, neintelegand. Cum  ce femeie, tu? E doamna Nela care vine  in fiecare saptamana.  Pe masura ce-mi povestea, ma cuprindea pizma si ma sufoca oftica. Doamna Nela avea cheia de la casa. Doamna Nela venea ca o naluca, tacuta si nestiuta, intra, facea curat si ordine si pleca. Ah, pardon, si calca. Din punctul meu de vedere, doamna Nela era Dumnezeu pe pamant.  Daca as fi avut si eu o doamna Nela, as fi iubit-o pana la moarte. As fi venerat podeaua pe care calca ea cand dadea cu aspiratorul si poetii vremii ar fi scris sonete despre iubirea mea  pentru doamna Nela. 

Si asta pentru ca eu nu am avut niciodata o ” doamna Nela”.  Am  flirtat cu o ” doamna Stela”  odata in sensul ca trebuia sa vina a doua zi pentru curatenie si am sunat-o cu o seara inainte sa-mi confirme ora. Doar ca ” doamna Stela”m-a intrebat daca am terminat treaba. Ce treaba? am intrebat eu, naiva. Pai treaba, zice ea.  Ati strans tot prin casa, ati scos vasele si paharele din dulapuri? HUH?! De ce? Pai nu veniti dumneavoastra maine? Noo, zice ea, ca eu vin doar sa spal faianta si dulapurile si sa sterg geamurile, nu sa-ti strang dumitale boarfele. A, da? Pai atunci, merci frumos ca asa stiu si eu sa fac curat. Si asta a fost ” doamna Stela”. 

A urmat apoi ” tanti Gigi”. Idila cu tanti Gigi a durat doar o zi. Cum a intrat pe usa, tanti Gigi a vrut o cafea.  Si un sandwich ” sa n-o roada stomacul”. Apoi a mai vrut inca unul. Si un ceai, sa-i alunece pe gat. A vrut apoi un pahar de vin. Si niste ciorba, daca am. N-aveam. Dar aveam un pui la cuptor. M-a rugat sa-i fac niste mujdei alaturi, Si  o mana de mamaliga ca n-a mai mancat de mult. Si dupa toate, a mai vrut o cafea.

Eu am ajuns la birou  dupa pranz si mi-am luat si ceva papara, tin minte. Fara mujdei si mamaliga.

A treia incercare a fost cu ” doamna Meri”. Dupa deziluziile traite, pe doamna Meri am chemat-o doar sa-mi calce. I-am pus cosul cu rufe in fata, fierul de calcat in mana si am  fugit sa ma schimb sa plec la birou.  Ma aud strigata si cobor scarile sa vad ce s-a intamplat. Doamna Meri tinea in mana o camasa a domnului si ma privea cu repros si dezaprobare. Pai se poate, doamna Adela? Tz tz tz. Eu m-am facut mica si am coborat pash-pash scarile, cautand cu privirea problema. Problema era in mana ei, camasa sotului avea un nasture lipsa. Vai! Doamna Meri ma privea pe sub ochelari ca pe un elev prins cu tema nefacuta si scos la tabla sa fie facut de rusine. Pai ce sotie sunteti dumnaevoastra, doamna Adela?! Pai e posibil sa-l tineti pe domnul asa, cu nasturii sariti, ca pe un zilier? Pfaaa!

Asa ca daca as intalni pe lume o ” doamna Nela” as iubi-o mai ceva decat Romeo pe Julieta.  N-as insela-o, nu, nu, nici macar nu i-as spune cand imi duc rochiile la curatatorie. Nu i-as jigni sentimentele, as pupa-o pe frunte cand ii bag banii in buzunar si i-as sopti tandru la ureche: doamna Nela, te iubesc ca ca tine nu gasesc.housekeeper-portly