ca Triunghiul Bermudelor e plin de pantofi si sandale

De mica m-au fascinat cartile lui Corut si toate nebuniile  cu mistere, conspiratii apocaliptice si extraterestri. Odata cu anii au venit insa si dozele de scepticism, linguritza cu linguritza, asa ca depasisem demult faza de naivitate in care credeam cu sfintenie in toate balubeniile lor.

Ateismul insa mi-a fost dat cu totul peste cap  ieri, intr-un magazin de  incaltari de mare cinste din buricul targului  numit mall. Acolo am  dat peste Triunghiul Bermudelor. Am calcat direct in el,  cu ambele picioarele.

Si a fost exact asa cum scria in carti: la inceput, totul parea normal. incaltarile aliniate pe raft, vanzatoarele uitandu-se nerabdatoare la ceas si cascand cu pofta, clienti intunecandu-se ;la fata cand desluseau indeaproape eticheta de pret.  Si, deodata , triunghiul s-a declansat. Sa fiu sincera si precisa, eu l-am pornit cand, senina, am cerut unei vanzatoare sa caute in depozit sau ce au ele acolo  un anume pantof, o anume masura.  Femeia a zambit, a luat pantoful si  dusa a fost. Triunghiul a inghitit-o cu totul.

Au trecut luni, anotimpuri. Au trecut ani, copiii mi-au crescut, s-au casatorit si au facut si ei copii la randul lor. Au cazut guverne, s-au  modificat granite, omul a pasit pe Marte si femeia tot n-a aparut.

Intr-un final, a aparut cu o cutie  pe care abia o tinea. era grabovita, adusa de spate, alab in cap si cu parul valvoi. Eticheta cu numele se facuse una cu ea, dar mi-am putut da seama ca era aceeasi femeie disparuta acum multi ani. ” Poftiti pantofii”, mi-a soptit ea,  tremurand din toate incheieturile.

Iau cutia si ii ridic capacul. este perechea de pantofi pe care o vroiam si, fericita, ii spun ca  vreau sa o platesc, dar in spatele meu, o voce  se aude: “fiti amabila, aveti sandalele astea si pe bej?”

Batrana se ridica cu greu si porneste.

” Nuuuuuuuuu! Nu plecaaaaaaaa!”

(poza de aici)