Tag Archives: surf


Dragă Joao, instructasao de surfacao

“Dragă Joao, îmi pare rău că te-am dezamăgit atât de tare. Am ținut sincer la tine, am încercat totul pentru tine dar când soarta e potrivnică, csf, n-ai csf. M-am luptat cu placa aia mai mare decât mine, mi-am pus lesa de picior și am scos-o la plimbare în apă. I-am pus și un nume, i-am spus Azurica. Era albastră ca ochii tăi.

Pentru ochii tăi bleu am încercat să mă ridic pe placă, dar trebuie să mă înțelegi, dragul meu. Cel mai wild lucru pe care l-am făcut până acum a fost să plec până în piață fără mobilul la mine. E, ăla e nivelul meu maxim de adrenalină.

N-am crezut niciodată că o să ajung să mă ascund de un bărbat așa frumos ca tine. Să mă fac una cu placa și să înot departe de tine. Ai dracului curenți, nu știu cum făceau, dar numai spre tine mă duceau. Trebuie să înțelegi, Joao, relația noastră a pornit cu stângul de la bun început. Cu stângul pe care l-am pus câș pe placă de am căzut în apă.

Degeaba îți spuneam dă-l dracului de val, că vine altul! , tu nu și nu, că să-l prind și sa mă urc. Pe val, ca să nu înțelegeți altceva, Doamne fere. Degeaba îți spuneam că e oceanul plin de fete tinere și frumoase care abia așteaptă să urce valul împinse de tine, dar tu, nu și nu. Se terminase lumea ta de surfer la mine. Înțeleg, am fost cea mai mare provocare a ta. Probabil că dacă aș fi reușit, ai fi primit centura neagră. Sau ai fi fost decorat cu Steaua Portugaliei. Sau ai fi obținut postul de președinte al țării. Probabil chiar Ronaldo te-ar fi felicitat pentru performanța ta. Chiar îmi pare rău că te-am dezamăgit. Nu-mi place să dezamăgesc un bărbat așa frumos ca tine, dar sunt pisică. Mi-e frică de apă. Sper că nu-mi vei purta pică. Nu știu de tine, dar eu îți voi păstra o amintire frumoasă.”

Joao e încă acolo, vă așteaptă în Carcavelos, Cascais. Dacă nu e genul vostru, mai sunt și alți înstructori de surf gata să vă învețe tainele acesteui sport. Și dacă nu se lipește de voi, nu-i panică. Ai ce să faci într-un city break adventure pus la cale de Vola.ro. Lisabona e la juma de oră cu trenul distanță. Cascais e și mai aproape. Iar Erica, ghidul trimis de agenție știe unde sunt cele mai bune pasteis, un dulce specific locului, unde sunt cei mai fit surferi și unde e cea mai sălbațică plajă. Pe cuvânt de surfer. Mă rog, aproape surfer.

IMG_1161

Cu ce am rămas după un city break adventure în Portugalia

Rufele atârnate la geamuri în Lisabona. Nonșalanța cu care localnicii își înșiră chiloții lângă rochii și cămăși mi-a dat senzația că în orașul ăsta toți se cunosc cu toți, știu totul unii despre alții ca într-o mare familie. IMG_1245

Mulatra de la casa de marcat dintr-un magazin de haine care mi-a făcut cu ochiul și mi-a spus că sigur voi arăta super sexy în rochia pe care tocmai o achitam.

Pista supraînălțată pentru bicicliști întâlnită într-o zonă pustie din Cascais, lângă ocean.

Faptul că nu am stat deloc, dar deloc și ritmul alert în care am trăit aceste patru zile și jumătate. Fiecare nouă oră aducea o nouă experiență. IMG_1420

Ușa dulapului din bucătărie pe care Erica, zgâtia de la Vola care avea grijă de noi, scria în fiecare dimineață programul. IMG_1168

Senzația de sărbătoare continuă pe care ți-o dau stegulețele colorate și ghirlandele atârnate prin toată Lisabona.
IMG_1042

Sentimentul straniu că am pășit într-o lume magică pe o plajă de kiteri din Cascais cu dune de nisip, valuri sparte de stânci și vânt de te lua pe sus.

IMG_1130
IMG_1139

Cristina, ospătărița româncă din Cascais care e de 12 ani în Portugalia și care, printre multe altele, ne-a spus că portughezele au făcut cunoștință cu lama de ras și ceara de epilat abia când au venit peste ele și, mai ales, peste bărbații lor, româncele și rusoaicele.

Faptul că tramvaiul galben din Lisabona nu avea geamuri ci doar rame. Era, de fapt, un singur vagon mic, căptușit cu lemn și cu aspect vintage și în care pensionarii noștri ar face stop cardiac din cauza curentului și atac de panică la gândul că, practic, toate, dar toate geamurile din vagon sunt larg deschise.
13557824_10154312433344154_6036853408210957124_n

IMG_1234

Locul ăsta în care am nimerit cu totul întâmplător în Lisabona și în care am găsit toate bunătățile Portugaliei la un loc.
IMG_1252
IMG_1255IMG_1261

Grupurile de copii de la tot felul de școli de fotbal cu care ne întâlneam în fiecare zi. Erau foarte multe, practic, aveam senzația că toții copiii în țara aia joacă fotbal. Nu sunt mare specialistă, dar probabil de aia portughezii vor juca finala și noi am părăsit primii campionatul. Dacă nu crești, nu ai ce să culegi.

Trenurile ieftine și mai dese ca autobuzul 300 într-o zi de weekend IMG_1167

Camera cu o fereastră uriașă în loc de perete și care dădea direct într-o pădure. Practic, am dormit în grădina botanică.
13592175_10154312437194154_1099976642740367532_n13600099_10154312432854154_6182596448894869889_n 13614955_10154312437339154_1384849325034498824_n

Cârciumarul de la care am luat două ginjinha, un fel de vișinată de-a lor, și care a venit după noi cu scaunele chiar acolo, în strada în trepte. IMG_1269

Senzația încredibilă că ne știam bine chiar dinainte să ne întâlnim în această aventură 13599598_10205299580884036_1142906045_n

Serbarea din parc la care am nimerit întâmplător și ne-am amestecat cu localnicii, am cântat și am dansat și cuplul care a apărut de nicăieri și a început să danseze pe stradă, în Cascais.

Cam așa a fost primul city break adventure pus la cale de cei de la Vola, un mix perfect de adrenalina unei aventuri la surf cu relaxarea pe care ți-o dă un oraș ca Lisabona luat la pas.
Despre treaba cu surful, zilele următoare. A fost prea tare aventura să nu merite un articol dedicat.