Tenacitatea mediocrilor

“Mediocrul ştie de la bun început că este sortit unei cariere importante şi că el va revoluţiona domeniul spre care i-au fost îndreptaţi paşii de către destin. Cu această idee în cap, poate singura, mediocrul munceşte o viaţă pentru a-şi ridica statuie, urmând ca soclul să i-l construim noi.

Mediocrul scrie mult şi vorbeşte şi mai mult despre ceea ce a scris.

Mediocrul este autoreferenţial nu din orgoliu, ci din vocaţie. Mediocrul nu poate vorbi despre altcineva, atâta timp cât n-a terminat să ne povestească totul despre dânsul.

Înarmat cu răbdare, mediocrul nu disperă la primele insuccese. El ştie prea bine că, mai devreme sau mai târziu, va găsi o breşă pe unde se va putea strecura. Iar după ce breşa a fost identificată, ascensiunea mediocrului nu va mai putea fi oprită.

Un mediocru adevărat devine apreciat pentru că este întotdeauna la îndemână şi pentru că mai are o calitate extrem de preţioasă: se pricepe la absolut toate lucrurile.

Comoditatea celorlalţi şi insistenţa cu care unii refuză să vorbească şi să scrie despre lucruri pe care nu le pricep îi deschid mediocrului căi nebănuite de afirmare. Aşa că, data viitoare când vă veţi simţi agresaţi personal de aberaţiile semidocte ale unui mediocru, gândiți-vă doar că lenea dumneavoastră l-a propulsat acolo unde, de fapt, nu-i este locul.”

Am pus ghilimele pentru ca textul e o savuroasa bucata din cartea lansata ieri de Patrick Andre de Hillerin. Patrick, pe care il puteti citi si-n Catavencii, a fost acum multi ani coleg de agentie cu mine. Acum suntem colegi de editura. Multe, multe carti citite sa ai, Patrick!

unnamed

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *