Viața de tată e greu

Fată sau băiat, un copil este provocarea vieții pentru un bărbat. Testul lui de bărbat adevărat pe lumea asta. Nu în sensul că e apt să procreeze, că e cel mai simplu lucru pentru un bărbat, ci în sensul că e în stare să supraviețuiască o zi întreagă cu un copil mic lângă el. Copilul îl pune pe fugă încă de când e doar o adunatură de celule. De câte ori vedeți un bărbat alergând disperat pe stradă, să știți că e unul care tocmai a aflat ca va fi tată. Atleții ăia care doboară recorduri la maraton, așa au fost motivați. La start, înainte să se dea semnalul, vine unul și le șoptește că vor avea un copil. Și ala când aude, zvârrr, nici dracul nu-l mai oprește din alergat.
Prima reacție în fața puiului de om este una de mirare combinată cu dezamăgire. Așa mic e?
Serios? Ai nevoie de o planșă anatomică să vizualizezi pe unde a ieșit ăla mic-așa-de-mic?
Cum proaspăta mămică a intins deja mâna după vaza cu flori să-l pocnească în cap drept răspuns, proaspătul tătic își înăbușă toate întrebările și mirările care i se bulucesc în cap. Și sunt, nene, căcălău.
Oare îi pot da șaorma? Dar sarmale?
Oare la clubul de fotbal pentru juniori primesc și bebeluși?
Oare când îl pot lua cu mine la bere?
Oare ce gust are laptele, hm?
Cum supraviețuiesc eu fără sex o lună întreagă?!!
Niciun film de groază, oricât de înspâimântător ar fi, nu bate groaza care-l cuprinde pe un bărbat rămas singur acasă cu un copil mic. Se învârte în jurul chestiei orăcăitoare, neștiind de unde s-o apuce fără s-o defecteze. Își blesteamă ceasul în care a crezut în calendarul ăleia fără să bănuiască măcar că, precum calendarul mayașilor, prevestea apocalipsa. Apocalipsa are ochi gri-spălăciți nedefiniți, și niște plămâni de scoală tot blocul. Și urlă, urlă, urlă, de când a ieșit mă-sa pe ușă, urlă continuu. Sărmanul tată îi cântă, îl leagănă, îi face giumbușlucuri cu mingea, spărgând toată colecția de bibelouri moștenită de la soacră, stă în cap și merge în mâini și, când într-un final apoteotic, reușește să adoarmă bestia cu pamperși, apare mama bestiei în ușă și-l ceartă. Păi de ce l-ai adormit? Ai uitat că e ora lui de baie?
Când rămâne singur cu copilul, bărbatul are trei variante: fie îl adoarme şi, după cum am văzut mai sus, o face fix atunci câd nu trebuie, fie îşi cheamă în ajutor toată suflarea feminină din familie de la mamă la bunică, mătuşă şi soacră de-ţi dă ţie de lucru când vii acasă să le descaieri şi să scapi de ele că, na, fiecare ştie cel mai bine cum trebuie crescut un copil, fie se pune la mintea copilului, caz în care pleci o jumatate de oră în piață și, când te întorci, copilul are pampers-ul pus în cap pe post de bonetă și molfăie un ciolan de porc, râgâind a bere, iar taică-su poartă pamperşi peste blugi şi suge cu zgomot o suzetă.
Cuum? Nu are voie? Păi eu de unde să știu că nu are voie ciolan de porc? Ia data viitoare să nu mai pleci de acasă și, de fapt, ia să nu mai pleci de acasă până nu face asta mic 15 ani. Că după aia mă descurc eu cu el.mffunny-dad-licking-baby-ketchup

Fragment din cartea Adela spune.

1 Comment

  1. Barba Capri's says:

    Căutând în Dex, nu am găsit un termen care să definească adversitatea femeilor faţă de bărbaţi, invers am găsit. Ei bine asta încerci tu să faci aici. De fapt încerci să transformi o poveste reală într-una imaginară, folosind intuiţiile tale feminine. În principiu lucrurile stau întocmai pe dos.
    Atunci când tatăl hrăneşte bebeluşul cu bere, ştie exact ce face. El ştie că berea conţine ‘elemente’ nutritive şi beta caroten (parcă aşa am citit. Se poate să mă înşel. Oricum beta caroten e un termen serios şi pică bine…)Tatăl încearcă în acest fel să optimizeze nutriţia copilului, introducând elemente noi şi revoluţionare BETACAROTEN!. Adică, înţelegi, el are o viziune ….. înaintată, revoluţionară asupra nutriţiei. Ba mai mult, el ştie că efectele sunt pe termen lung (aşa cum spun analiştii) şi ştie că nu trebuie să se aştepte la răsplată din partea apropiaţilor (Aşa păţesc oamenii cu vederi înaintate. În primă instanţă sunt contestaţi, apoi în timp devin nişte capodopere de genii …)
    Tatăl, spre deosebire de mamă, … INTUIEŞTE!!, e un clarvăzător,,,,, adicăăăăăăăăăăă, e clar! văzător!
    Ideile taţilor sunt bine fundamentate, având în vedere experienţa lor de viaţă. Ei ştiu că dacă plouă, trebuie să-ţi acoperi capu’ pentru a proteja … gâtul. În acelaşi timp sunt şi asociativi în gândire şi se adeptează situaţiei ad-hoc. Păi de unde să ia tatăl o umbrelă în timp ce vede de copil? păi, n-are de unde şi atunci ia un pampers şi îşi pune pe cap, sugerând copilului care-i treaba. Mă înţelegi?
    Şi mai lasă ciloanu de porc …. că vă ştim noi! Sunteţi nişte mironosiţe. Ziua vă hrăhiţi cu rădăcini şi frunze, iar noaptea devastaţi figideru’. Nu trebuie să fim ipocriţi, copilu’ se învaţă cu greuuu’ de când e mic. Că dacă se face mare e mai greu….. Ia tată şi bagă aci’ o fleică, o slănină, bea o bere, două, să vezi ce nasol te simţi după vreo trei ore….Ţi-aş da şi cârnaţi dar scrie în carte că nu e voie până la 3 luni.
    Ce ştiţi voi măi mamelor despre cum se creşte un copil, că vorba aia ‘Numai mamă să nu fii …. când eşti tată!
    Noroc că acum cu tehnologiile moderne visele taţilor se pot împlini fără nici o piedică (am citit că un tată a dorit ca fiica lui să ajungă ‘gigolo’)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *